În viziunea regizorului Radu Mihăileanu, creatorul unor producţii marcante precum „Trăieşte!”, „Trenul vieţii” şi „Concertul”, filmul care are premiera astăzi pe marile ecrane din România, umorul e „o respiraţie, o crăpătură a tragediei”.

EVZ TV: De unde v-aţi inspirat pentru realizarea filmului „Concertul”?

Radu Mihăileanu: M-am inspirat dintr-un fapt divers: în 2001, o falsă Orchestră Balşoi s-a dus la Hong- Kong. Doi autori au scris un rezumat, adaptând acest eveniment la Paris. Mi l-au propus. Mi-a plăcut numai o frază: „O falsă orchestră a Balşoiului la Paris”, restul nu-mi corespundea. Cu aprobarea lor, am plecat aproape de la zero şi am rescris toată povestea cu Alain-Michel Blanc, co sce naristul şi prietenul meu, după un voiaj de documentare de trei săptămâni la Moscova.

Cum se regăseşte propria dumneavoastră poveste de viaţă în „Concertul”?

E limpede că sunt nişte teme care îmi corespund: şocul culturilor, eram acest „barbar” din Est, cu o mare energie, care venea cu sete să bea civilizaţia occidentală, şi astăzi sunt o combinaţie a celor două civilizaţii. Am fost într-un fel frânt, a trebuit s-o pornesc de foarte de jos şi să mă ridic, să-mi recapăt încrederea în mine, mi-a fost greu să uit coşmarul dictaturii – nu ştiu dacă până în ziua de azi am reuşit -, sunt artist şi caut, ca Andrei Filipov (dar poate că orice om o caută), armonia supremă. Şi cred că ceea ce am reuşit până în ziua de azi e datorită familiei şi prietenilor, ei au fost „orchestra” mea, care m-a susţinut în orice moment.

La revenirea în ţară vă simţiţi mai înstrăinat sau mai apropiat de ceea ce găsiţi aici?

Bineînţeles că nu trăiesc în România acelaşi sentiment ca orice român. Nu mai locuiesc în ţară, deci ştiu că am o relaţie romantică cu România. Încerc să fiu lucid, căci este ţara mea, dar nu mă pot compara cu omul care trăieşte