O divă uşor peltică, aflată la vârsta dinţilor de lapte, recită cu aplomb: „Viaţa noastră a fost invadată de politică!“. E un spot publicitar pentru o apariţie din mass-media care nici politică nu mănâncă şi nici nu vrea să ştie că forurile internaţionale interzic folosirea copiilor în reclame. (S-a admis, la un moment dat, prezenţa lor, dar numai în cazul unor produse adresate exclusiv copiilor. Recent, au apărut însă reţineri şi aici, deoarece, pentru respectarea adevărului adevărat, spun cercetătorii americani, în reclamele pentru hrană şi băuturi, de exemplu, copiii interpreţi ar trebui să fie obezi.) (...) Un musculos atlet italian de origine română, aflat şi el la vârstă preşcolară, e prezentat ca o minune a lumii la televiziunile noastre, care uită să întrebe un medic ce se va întâmpla mai târziu cu puştiul intensiv (şi abuziv) educat pentru recorduri exclusiv musculare. Nu se face să abuzezi de copii, dar se face! Nu numai tatăl abuzează, ci şi televiziunea.

O trecere umoristică acum pe lângă manifestări adulte, vizibile numai pentru cei atraşi de psihanaliză. Cu ani în urmă, un proaspăt ministru, într-o transmisie directă de la TV de la depunerea jurământului, greşea rostirea cuvântului „propăşire“. Spunea, la fel de sigur de sine ca tânăra invadată de politică:

„Jur să contribui la prăbuşirea României!“. La scurtă vreme, mustrat de conştiinţă, probabil, domnia sa a plecat din guvern. Acum, iată, un prim-ministru desemnat condamnă în Parlament, cu toată convingerea, „privilegiile nemăritate“ – trădând, cu ajutorul subconştientului personal, un anume, ne-aşteptat, domeniu de interes. Nu se face ca hoţul cuvântului dorit să acţioneze în public, Publicitate cedând locul adevărului gol-goluţ? Ba se face. Cel puţin pentru o meritată doză de râsoterapie administrată telespectatorului cinstit.

Şi acum, din nou serios: domnul doctor Florin