Pandurii lui Marin sunt întrucâtva urmaşii pandurilor lui Tudor, cărora le moştenesc mândria şi arţagul.
Marin Condescu este un barosan, mai mare peste sindicatul mineritului şi peste o echipă de fotbal din Târgu Jiu, smulsă din adâncuri şi impusă pe prima scenă.
El este singurul conducător din Liga I care a avut deminitatea să boicoteze, prin absenţă, aşa zisele alegeri pentru şefia LPF-ului. Unirea Urziceni a protestat şi ea, dar cu o mână moartă, abţinându-se de la vot, într-o criză de gelozie, indispusă că eternul şef al Ligii n-a onorat-o cu prezenţa la întâlnirile europene.
După cum se ştie"alegerile" s-au disputat la începutul acestei săptămâni, reînscăunându-l pe Mitică Dragomir cu voturile a 16 supuşi. Mitică Dragomir este o fosilă vivace.
Puterea care l-a protejat a căzut de mult. FC Scorniceşti, fosta lui echipă, s-a degradat o dată cu localitatea cândva înfloritoare. El a rămas însă pe poziţii, aşa cum îl ştim prosper, intelligent, diplomat, hapsân, oportunist, spiritual, cameleonic, îndrăzneţ.
El colorează peisajul fotbalului nostru venind din străfundurile spiritului autohton, fiind un personaj complex, un fel de Dinu Păturică corcit cu Farfuridi. E de ajuns să-i priveşti o fotografie mărită prin paginile ziarelor, care îl defineşte.
Prăvălit într-un fotoliu cu burta înainte, cu o mână înfiptă ca o gheară într-un dosar şi cu picioarele pe birou. Pe sub lentile privirea jucăuşă, deşi grea, nu dă doi bani pe tine. Fotbalul nostru se îneacă în mediocritate şi scandaluri. Aşa ne trebuie.
