Ocupaţi să-şi dea unul altuia lovituri la glezne, prezidenţiabilii şi-au trecut, şi în această campanie, în plan secund programele electorale.
1 /.
Un inventar al promisiunilor rămase nespuse, dar scrise în ofertele-program arată, spre exemplu, că liberalul Crin Antonescu şi-l doreşte pe Klaus Johannis premier cât să-l pună în vitrină la Bucureşti. La Bruxelles, vrea să meargă singur.
Mircea Geoană (PSD), candidatul fără o casă în proprietate, îşi lansează ca provocare, pentru la finalul mandatului său, ca „orice familie din România să-şi poată asigura din muncă cinstită o locuinţă”.
La rândul său, Traian Băsescu (PDL), „încurcat de criză”, îşi reeşalonează promisiunea din 2004: „românii vor trăi extraordinar de bine în 10-15 ani”. Până atunci visează, tot electoral, la sate urbanizate, cu case construite de stat pentru medici şi profesori, „cum este casa parohială pentru preoţi”.
Inovaţie marca Geoană: voluntariatul plătit
România electorală poate fi orice. După Geoană, poate fi „lider regional în domeniul energiei”, plan în care intră, desigur, „normalizarea relaţiilor cu Rusia”.
„Ţara noastră trebuie să contribuie activ la formularea politicii energetice e uropene faţă de Rusia”, îşi face Geoană planuri pentru Cotroceni în care include o Românie -„ placă turnantă a transporturilor continentale şi intercontinentale”.
Pentru cei mai preocupaţi de concret, prezidenţiabilul PSD are, până la soluţii precise, doar planuri mari: câte „un pact naţional” sau „forum” pentru fiecare domeniu (Locuri de Muncă, Sănătate, Constituţie etc.), şi, desigur, „cât mai multe locuri de muncă sigure şi bine plătite”. „Depolitizarea administraţiei” este menţionată vag.
Geoană vine totuşi cu o inovaţie: voluntariatul plătit. Potrivit programului său, liderul PSD îşi asumă susţinere
