Războiul ajunsese pe teritoriul nostru, veniseră ruşii, ceea ce, pare-se, cititorul nu trebuia să afle. Ruşii se neutralizaseră în "soldaţi". Nu vom şti cărei armate îi aparţinuseră "trupele împrăştiate" la Lugoj, când ne refugiaserăm acolo de frica meserşmiturilor nemţeşti, nici cine va ocupa, la Timişoara, clădirea şcolii de pe Pestalozzi, de a trebuit să fie improvizate săli de clasă într-o clădire cu apartamente şi balcon îngust, dând spre o curte interioară, din Piaţa Traian. Cu atât mai puţin nimerit ar fi fost să se ebruiteze că tot ei, ruşii, din nou numai "soldaţi", ocupaseră bulevardul Loga, "stricaseră, spărseseră, lăsaseră după ei un aer rece şi aspru".Că aerul nu prea se îmblânzise în urma plecării lor întrucât bulevardul fusese alocat Securităţii, pentru binemeritata adăpostire a lucrătorilor cu pumnul şi bocancii, n-a trebuit să şteargă Mugur. Avusesem grijă să n-o spun eu.

Conform politicii de independenţă a lui Ceauşescu, nici când imaginea le fusese favorabilă ruşii n-au pătruns în text. În trecere spre Berlin, a poposit la noi într-o noapte, în camere şi în grădină, un pluton de "soldaţi". Cu toate că era femeie tânără şi atrăgătoare, neînsoţită decât de doi copii - stăpânul casei fusese detaşat la Lugoj -, gazda n-a fost agresată, clădirea n-a fost devastată, ba încă bucătarul, la solicitarea imperativă a energicei mele mame, a înlocuit furculiţele rătăcite cu altele de argint. Despre bucătar ni se spune că era "cerchez sau gruzin" (ceea ce voia să însemne că nu era chiar rus), încât aşa, indirect, ne satisfacem curiozitatea de a afla identitatea acelor "soldaţi".

E discutabilă explicaţia respingerii informaţiei că produsele de fabricaţie rusească aveau să fie, pe tot parcursul epocii, "solide ca tractorul". Ori formularea a părut ireverenţioasă ori, mai probabil, nu era cazul să fac publicitate gratuită capacităţii