2009 marchează centenarul naşterii scriitorului Eugene Ionesco (26 noiembrie 1909). Opera sa – în urma propunerii ţării noastre la UNESCO – este omagiată oficial, în acest an, în întreaga lume. Primele apariţii ale viitorului dramaturg sunt scrieri în limba română: versuri (Elegii pentru fiinţe mici, 1931) şi critică literară (Nu, 1934). (...) Întâia sa piesă de teatru: La Cantatrice Chauve (Cântăreaţa cheală) reprezentată la 11 mai 1950 la Théâtre de la Huchette, în regia lui Nicolas Bataille, a avut o primă formă în limba română cu titlul „Englezeşte fără profesor“, ce pare să fi fost scrisă cu intenţia ludică de a caricaturiza răspânditele, în acea epocă la Bucureşti, manualele „Învăţaţi limba engleză fără profesor“, construite prin alăturarea unor scenete din viaţa cotidiană britanică.

În cadrul festivalului de teatru din acest an, la Teatrul Odeon din Capitală, sala Majestic, au fost reprezentate, în zilele de 31 octombrie şi 1 noiembrie, două spectacole cu piesa La Cantatrice Chauve, oferite de „Cie des Intempestifs“ din Besançon – Franţa în regia lui Jea Publicitate n-Luc Lagarce. A fost singura trupă din Festivalul naţional de teatru invitată din străinătate. Celelalte două montări ale piesei, datorate regizorului Tompa Gabor, producţia Teatrului Naţional „Lucian Blaga“ Cluj-Napoca şi regizorului Alexandru Dabija cu Teatrul German din Timişoara, ambele jucate la Teatrul Bulandra, au fost autohtone.

Versiunea franceză de la Teatrul Odeon a avut mai multe variante de final imaginate de regizor în spiritul ionescian, dar a scos în evidenţă un adevăr, şi anume că piesa nu reprezintă o ruptură în evoluţia teatrului universal (Caragiale, Beckett, Jarry, Feydeau, Bérenger, Kafka, Camus şi chiar, din perspectiva dramei existenţiale, Cehov şi Flaubert). Jocul personajelor a dezvăluit procedeele absurdului ionescian: perplexitatea, permutarea, analiza