Suspectat de înclinaţii sexuale deviate, da Vinci (1452-1519) şi-a dăinuit numele pictînd o femeie a cărei frumuseţe avea să producă tomuri de interpretări contradictorii, între feminitate indubitabilă şi discutabilă androgenie. Spiritul total al renascentistului s-a oferit, cu genială generozitate, cunoaşterii. De o expresivitate demonică sînt "portretele groteşti", suită de chipuri ale unor bătrîni în stare de orice. Atît de diavolească e expresivitatea lor.
Opus fizionomic e "Cîntăreţul cu lăută" în al cărui chip Caravaggio (1571-1610) a surprins ingenuitatea crudă a rasei umane. înălţată demiurg prin artă.
Ce picante rămîn figurile cîtorva pictori de şcoală ieşeană! Venind dintr-o Românie normală şi forţaţi fiind să se supună canonului comunist. Cu indigestele lui ingrediente. Grişa, cum era alintat de noi, se trezi peste noapte secretar de partid al breslei. Meseriaş onest în naturi moarte cu bunătăţile pământului, proaspătul investit cu sarcină spăimoasă decretă în prima adunare generală: - Gata, nimeni nu mai pictează de azi în unghiuri ascuţite! Rotundul era deci antidotul obligatoriu la pictura decadentă occidentală. Grişa.
Faţa omului bătrân, ridată, se pretează privilegiat plasticităţii în sine, oferindu-se în exces expresiv. Din care, pictorul - da Vinci a probat-o - îşi extrage sursa inepuizabilă. în fond, pictura nu face altceva decît să profite de infinita diversitate a naturii, pentru a-şi atinge scopul: diversitatea. Faţa adolescentului - expresivă şi ea - se reduce la doar o singură dimensiune expresivă: rotunjimea. Neatinsă încă de eroziune. Perugino (1452-1523) îl preferă pe tragicul Sfînt Sebastian foarte tînăr, adolescent chiar, poate şi în intenţia de a-i atenua tragismul supliciului, de a-l oferi astfel unei contemplaţii mai senine, mai eficiente, poate, din unghiul raportării la divin. Cu prec
