Luni, 23 noiembrie, oamenii de litere decid noul preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România (USR). După Manolescu şi Breban, prezentaţi în ediţia de ieri, le dăm cuvântul celorlalţi trei candidaţi.

Şapte întrebări pentru candidaţii la preşedinţia Uniunii Scriitorilor:

1 Ce mai reprezintă Uniunea Scriitorilor astăzi; ce ar trebui să reprezinte?

2 Ce salariu are un preşedinte al USR?

3 De ce candidaţi?

4 Ce nu merge acum la USR?

5 Ce demersuri bune pentru scriitori există în momentul de faţă?

6 Ce propuneri aveţi?

7 Ce avantaje aţi avea ca preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România?

Constantin Stan: „Riscăm să devenim o formă fără fond"

1 Uniunea Scriitorilor din România este o instituţie ce a cunoscut în decursul ultimilor 20 de ani trei crize majore: criza de legitimitate, criza de imagine şi criza managerială. Adică a fost contestată ca fiind o insitituţie de sorginte comunistă, i s-a deteriorat imaginea prin diminuarea imaginii membrilor săi, a risipit rapid resurse financiare şi materiale fără să pună nimic în loc. Cu toate acestea, USR reprezintă azi o instituţie de interes public şi singurul repezentant al breslei în raport cu instituţiile statului.

2 Cred că singurul care ştie ce salariu are un preşedinte al Uniunii este preşedintele, încă în exerciţiu, Nicolae Manolescu.

3 Candidez ca să îmi pun în practică un proiect amplu - dar şi de durată - de reformare a Uniunii Scriitorilor din România.

4 Toate merg, dar ori merg prost, ori într-o direcţie greşită. Riscăm să devenim o imensă formă fără fond: avem mecanisme democratice - Consiliul USR, Comitetul Director -, dar care nu funcţionează sau au fost „omorâte" prin formalism, avem director de imagine care habar nu are cum să facă imaginea Uniunii, avem proprietăţi care nu produc, avem un preşedinte cu delegaţie, care stă