Valere Burlacu a venit spre avocatură din administraţia publică, unde a avut ocazia să vadă, chiar dacă la nivel local, cum arată realitatea în... realitate, nu la televizor. Cea socială şi politică, în primul rând. N-ar fi nimic dacă pe avocatul de azi l-ar durea numai ochii de cât a văzut. Dar îl doare şi sufletul, mai ales el. Din dorinţa de a face această din urmă durere suportabilă, s-a apucat Valere Burlacu de scris. Cartea sa "Eu cu cine votez, coane gagaMIŢĂ?" ne întăreşte convingerea că trăim, mai mult ca oricând, în ţara lui Caragiale. Nopţile de azi sunt în mod sigur mai furtunoase decât cele din timpul vieţii marelui dramaturg. Acum se pierd fără îndoială mai multe scrisori ca ieri, iar Conu Leonida îşi continuă cu eroism însutit lupta cu reacţiunea. Dacă toate acestea s-ar petrece pe scena unui teatru şi nu pe scena întinsă a ţării ar fi grozav. Şi aşa e grozav. Însă grozav de trist. Deoarece e grozav de adevărat.
Eu cu cine votez, coane gagaMIŢĂ?
Prin vocea lui Valere Burlacu noi toţi punem această întrebare. Pentru că noi toţi suntem cetăţeanul turmentat, dar nu din cauza consumului excesiv de alcool. Şi o să rămânem multă vreme aşa, dacă nu ne propunem să ne trezim. Valere Burlacu asta încearcă să facă: să ne trezească. Adevărat, nu e uşor. Trezitul ăsta doare. Doare al naibii de tare, până la iluziile pe care ni le-am făcut în Decembrie 89, şi până la visurile ce le croim pentru copiii noştri.
Citeşte şi suportă durerea! Acesta ar fi un motto potrivit al cărţii lui Valere Burlacu. Sau: Citeşte şi trezeşte-te, dacă vrei ca durerea să nu se transmită şi generaţiilor următoare. Citeşte şi vindecă-te prin trezire.
Azi e o zi tocmai bună pentru vindecat.
Valere Burlacu a venit spre avocatură din administraţia publică, unde a avut ocazia să vadă, chiar dacă la nivel local, cum arată realitatea în... realitate,
