…povestea n-a inceput de azi, de ieri. E veche, daca nu de cand lumea, atunci macar de pe vremea spartanilor, de cand se intampla sa cunoastem primele replici memorabile:

“- Daca vom intra in cetate, va vom viola femeile si va vom ucide pe toti”! – “Daca”.

“- Sagetile noastre vor intuneca cerul!” “- Atunci vom lupta mai bine la umbra!’ S.a.m.d.

A urmat Pericle, Napoleon (cu bastonul de maresal in ranita), Lincoln, Churchill si multi altii pe care nu-i mai pomenesc aici. Majoritatea acestor expresii se cunosc. Au ramas intiparite in memoria colectiva mai bine decat faptele de arme sau viata celor care le-au rostit – nu degeaba americanii le numesc (cu simplitatea care-i caracterizeaza) ”catch-phrases” (“fraze care te prind”). Tot americanii au fost si cei care au ridicat catch-phrase la nivel de arta a politicii. “The buck stops here” (Truman), “Ich bin ein Berliner” (Kennedy) sau “Read my lips: no new taxes” (Bush Sr.) sunt replici care au consolidat si sau creat presedinti. Lista e din nou prea lunga pentru a fi mentionata.

Dezvoltarea mass media, accesul la ziare, radio, TV, internet, etc a sporit exponential puterea de patrundere a unui mesaj si, implicit, impactul unei catch-phrase.

Doua precizari: (1) Nu orice catch-phrase de succes se traduce intotdeauna in puncte pentru cel care o rosteste. Uneori dimpotriva: “depending on what you understand by ‘if’” – celebra replica a lui Clinton din scandalul Lewintsky – a ajuns o gluma pe buzele tuturor, zdruncinand serios credibilitatea presedintelui democrat. Alteori, o catch-phrase poate functiona ca bumerang. Dupa ce l-a ajutat pe Bush Sr. sa castige presedintia, “read my lips” s-a intors impotriva sa. In clipa in care a ridicat taxele, fraza a fost reluata ad nauseam de catre mass media, pentru sublinia diferenta dintre spuse si fapte. Astazi, in popor, “read my lips” a devenit o expres