Campania de anul acesta a fost cea mai virulenta din ultimii 20 de ani in ambele sensuri: toxica si plina de virusi.
Intoxicarile – de la "microbuzele lui Nica" la "armament pentru teroristi" si pana la "Hayssam, Nastasiu, Gaetan si paranormalul" – au fost injectate publicului in doze letale al caror efect a fost intarit de sute de ore de discutii televizate despre nimic. Virusii, temele false – de la referendum si replica lui, "prefraudarea" (re)inventata de Pro Democratia (vezi Minority Report), la Rosca Stanescu, santajistul/jurnalistul, pana la moguli si la marea si ridicola intrebare "a dezbate sau a nu dezbate" – au inveninat discursul public pana acolo incat l-au redus la interjectia primara si injuratura grobiana.
Intreaga desfasurare de lupta, cu soldatii, arsenalele si resursele fiecaruia, n-a avut insa decat un singur obiect: Basescu. Nu au existat, in aceasta luna de campanie, nici o aparitie publica, nici un articol sau comentariu de presa, nici o postare in blogosfera care sa nu se pozitioneze, explicit sau implicit, intr-una din tabere: pro sau contra Basescu. Pana si discutia care parea sa se infiripe la un moment dat despre vot negativ versus vot pozitiv, cu varianta sa "alegerea raului cel mai mic", care ar fi putut duce la concluzii, daca nu comode, cel putin interesante, a fost subsumata acestei (cvasi)psihoze nationale: pro sau contra Basescu.
Pana la un punct, este un lucru firesc. In fond, omul are povara unui mandat de cinci ani in spate, pe care trebuie sa si-o asume si pentru care trebuie sa deconteze greselile si sa incaseze beneficiile. In plus, toate scrutinele trecute pot fi reduse la alegeri pro sau contra: Nastase in 2004, pro sau contra C.V. Tudor in 2000, pro sau contra Iliescu in anii precedenti (’90, ’92, ’96). De ce n-ar fi la fel si de aceasta data? Primii care au inteles acest lucru au fost cei de
