Catene, nu catrene

A apărut nu demult o carte de versuri, La răsărit, tremurul..., semnată Elena-Daniela Rujoiu-Sgondea. Cartea îl zăpăceşte pe cititor. În afară de faptul că autoarea are două prenume şi două nume, există un prefaţator şi doi postfaţatori, care nu se sfiesc să laude versurile. În plus, poemele în română sunt însoţite, în multe cazuri, de traduceri în italiană, franceză, germană. Toată această mobilizare de forţe este disproporţionat de mare în raport cu valoarea versurilor. Autoarea ne oferă nişte compuneri copilăros-năştruşnice. Parcă ar fi fost scrise de o elevă mai zvăpăiată în timpul orei de chimie:

"Când sufletul va elibera/ catene saturate de dragoste,/ D-24 şi D-26,/ atunci va fi nevoie/ de un antidot cu catene/ scurte şi nesaturate/ D-14 şi D-16,/ pentru a nu cunoaşte/ indescriptibila oprire/ a destinului."

Aşadar, stimaţi îndrăgostiţi, nu uitaţi: trebuie să vă faceţi din timp o provizie de catene scurte şi nesaturate D-14 şi D-16!

Tânăra poetă nu este lipsită de talent, dar se joacă excesiv, bazându-se pe capacitatea ei de a improviza. Drept urmare, produce uneori versuri de un umor involuntar:

"Se desprind găurile din asfalt/ şi urcă la cer/ în ordine crescătoare.";

"Un câine lătra maro/ cu o bucată de soare/ atârnată în suflet."

Este frumos spus "cu o bucată de soare atârnată în suflet", dar când citeşti "un câine lătra maro" îţi vine să râzi galben.

Îngroparea manuscriselor

Cinic, dezabuzat, nemulţumit de întreaga omenire, aşa ni se înfăţişează Ştefan Doru Dăncuş, într-un volum intitulat Poveşti pentru Gabriela. Luând în considerare titlul, ne putem gândi cât de greu i-a fost Gabrielei să primească un asemenea dar.

Există, desigur, şi autori cinici valoroşi, în întreaga literatură a lumii, de la fra