În 1979 am primit dreptul de liberă practică în statul New York ca „Physician and Surgeon“. Nu ştiu exact care e originea acestei separaţii semantice dintre medici şi chirurgi în Statele Unite, dar ştiu, pe propria mea piele, cât de pertinentă este. Am realizat-o în 1971, când am ales să fiu intern în clinica profesorului Dan Gavriliu, la Spitalul „Carol Davila“. (...)
După o lună, am bătut la uşa biroului; profesorul m-a privit iritat, dar a tăcut în timp ce i-am spus că vreau să renunţ la post. De ce? Pentru că n-am talent, domnule profesor. A zâmbit cu zâmbetul lui amar/distins şi mi-a spus: e prima dată când aud aşa ceva. De atunci, i-am respectat şi admirat, dar de la distanţă, pe toţi chirurgii care m-au ajutat să Publicitate am grijă de bolnavii mei.
Ultimul număr al revistei JAMA (vol. 302, nr. 14, din 14 octombrie 2009) este dedicat în întregime Chirurgiei, un eveniment rar pentru distinsa publicaţie editată de American Medical Association. Pe copertă găsim o „incizie“ austeră de o maximă eleganţă, reprodusă după pictura Spatial Concept: Expectations, a lui Lucio Fontana (1899–1968), iar în ultimele pagini – extrase din numerele dedicate chirurgiei în JAMA exact acum o sută de ani. (...)Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală. În 1979 am primit dreptul de liberă practică în statul New York ca „Physician and Surgeon“. Nu ştiu exact care e originea acestei separaţii semantice dintre medici şi chirurgi în Statele Unite, dar ştiu, pe propria mea piele, cât de pertinentă este. Am realizat-o în 1971, când am ales să fiu intern în clinica profesorului Dan Gavriliu, la Spitalul „Carol Davila“. (...)
După o lună, am bătut la uşa biroului; profesorul m-a privit iritat, dar a tăcut în timp ce i-am spus că vreau să renunţ la post. De ce? Pentru că n-am talent, domnule profesor. A zâmbit cu zâmbetul lui amar/distins şi mi-a s