Traseismul politic este o meteahnă veche a clasei politice autohtone. O deprindere sinonimă cu oportunismul şi foamea de bani, iar specimenele care o definesc sunt departe de a fi pe cale de dispariţie.

Mă uitam, de pildă, la strategul PSD Cozmin Guşă, care, după ce a fost pe la PD şi pe la PIN, a fost aburcat de Geoană în barca sa, probabil din motivul că Guşă a fost aproape de principalul său contracandidat, Traian Băsescu, şi că i-ar şti secretele. Ei bine, Geoană a făcut se pare o mişcare foarte proastă când şi-a ales acest strateg, care, până acum, din ceea ce am văzut noi, oamenii obişnuiţi, nu i-a făcut mari servicii de imagine. Am putea spune că dimpotrivă. Campania lui Geoană pentru primul fotoliu din stat pare mai degrabă că bate în retragere. Candidatului PSD îi lipseşte ofensiva, necesară unuia care vrea să convingă lumea că merită voturi. Nu ştiu ce indicaţii îi dă Guşă şefului PSD, dar cu siguranţă nu-i insuflă o stare pozitivă. Geoană pare, chiar şi în apariţiile televizate, parcă mai tot timpul pe picior greşit, pare obosit, fad, cu vocea stinsă, în comparaţie cu Traian Băsescu sau cu Crin Antonescu, a cărui campanie este bine pusă la punct, din câte am văzut. Dar este de înţeles. Înainte de a-i vedea interesul lui Geoană, Guşă îşi vede propriul interes. Aşa a şi ajuns la PSD, de altfel. Şi nu din vreo mare admiraţie pentru Geoană. La fel şi colega sa, Lavinia Şandru, pe care am văzut-o de curând înveşmântată toată în culoarea PSD şi aplaudându-l asiduu pe ocrotitorul rătăciţilor de la PD şi PIN - Mircea Geoană. Este penibil, însă suportabil pentru unii.

Mă uitam, de pildă, la emisiunea în care se dezbătea teama de confruntări electorale a lui Mircea Geoană, care ba a vrut o dezbatere în cinci, ba una în şapte, aşa cum i-a sugerat Hrebenciuc. Ei bine, dezbaterea fusese programată pentru ora 19.30, la TVR 1 şi, cu aproximativ jumătate de or