Incapabile de a-si hrani populatia din productia agricola interna, unele tari recurg la vaste operatiuni de achizitii de terenuri in strainatate.
Din 2007, cand pretul produselor agricole a crescut semnificativ, provocand revolte din cauza foametei, achizitia terenurilor agricole a devenit o prioritate pentru multe tari din lume, cea mai importanta fiind China, potrivit unei analize Le Figaro.
"Avand terenuri agricole pe doar 10% din suprafata totala, China trebuie sa hraneasca 22% din populatia mondiala", a explicat consultantul pe teme agricole Axel de Martene.
Drept urmare, China a inceput "cucerirea" terenurilor din alte tari. Astfel, aproximativ 40 de societati agricole chineze au intrat pe 30 de piete straine, de pe cele cinci continente.
Incepand cu 2007, autoritatile chineze au cheltuit 1,5 miliarde de euro pentru achizitia terenurilor, de unde se recolteaza produse cu mare cautare in China: orez, soia si porumb.
De exemplu, peste 400 de kilometri patrati din terenurile din Kazahstan au fost cedate Pekin-ului. La prima vedere, acest schimb este benefic pentru tarile respective, de obicei sarace, beneficiind, in acest mod, de investitii straine. Insa sistemul are limitele sale. "China vine cu propria forta de munca, propriile seminte si nu tine cont de regulile locale privind biodiversitatea", potrivit organizatiei non-guvernamentale spaniole Grain.
Ritmul tranzactiilor se accelereaza
China nu este singura in acest demers, fiind "copiata" de majoritatea vecinilor sai. Coreea de Sud, de exemplu, a cumparat terenuri in Argentina, pentru cresterea vitelor pentru carne.
De asemenea, Japonia se intereseaza de terenurile din Egipt, pentru productia de ulei vegetal si zahar, iar India de Malaezia, pentru uleiul de palmier.
Nu trebuie uitate nici Rusia si tarile
