Reflectati la aceste rinduri vibrante din “Scrisoarea catre Generatia Eliberata” de Vlad Mixich!
“Cum ar fi noaptea politicianului roman daca, in seara alegerilor, ar afla ca trei sferturi din populatia tarii a fost sa voteze? Cum s-ar simti el aflat la discretia a milioane de oameni care nu sunt nici membri de partid, nici functionari publici si sunt prea multi incat sa-i poata cumpara pe toti cu paine si circ? Ce ar gandi un politician roman pus in fata unui vot care, prin masivitatea lui, ar fi imprevizibil?
Poporul meu nu s-a schimbat prea mult in ultimul secol. Si nu, comunismul nu este sursa tuturor relelor. De doua decenii induram sa fim condusi de o clasa politica mizerabila. Dar asta nu e de mirare. Iata ce scria despre romani, in 1847, un membru al Academiei Franceze: “Ce le pasa care este numele stapanului lor. Ceea ce stiu ei este ca traiesc ca sa munceasca, sa plateasca, sa sufere si sa taca. Romanii mostenesc, din tata in fiu, o resemnare muta care se schimba in apatie, si aceasta apatie este sustinuta inca de nestiinta lor”.
In decembrie 1989 a existat o noapte in care stapanii Romaniei au pierdut controlul. A fost o nepretuita ocazie pentru romani dar, in timp ce la Praga se vota legea lustratiei, la noi aceasta “a devenit vers intr-un cantec” si nu a fost votata nici acum. In schimb se fonda cunoscutul ziar “Academia Catavencu”, care va implini in curand doua decenii. Dar nici aceasta nu e de mirare. In 1850, ambasadorul francez la Vatican constata: “Taranul roman nu este rautacios, nici pizmas; el n-are simtul razbunarii si in epocele in care ar fi fost in stare sa se razbune pe boierii lui, el s-a multumit doar sa-i ia in bataie de joc si sa-i parodieze”.
In 1907, sociologul Dumitru Draghicescu descria “abtinerea politica a oamenilor de profesie libera, care ocolesc alegerile sau voteaza cu guvernul ca si functionarii, iar
