- Comentariu - nr. 424 / 21 Noiembrie, 2009 Dar, in legatura cu gasirea unui tap ispasitor de catre liderii UDMR, Béla Markó et company, prin care am fost declarat singurul vinovat si singurul "ceausist" maghiar din Romania (potrivit unei declaratii aparute in presa a presedintelui UDMR in legatura cu procesul impotriva comunismului in Romania, eu ar trebui sa fiu primul care sa fie tras la raspundere -?!). Voi avea liniste in suflet doar daca nu voi mai trece sub tacere tot ce stiu milioane de oameni din Romania, dar nici pana azi nimeni nu a spus-o, in mod documentat. Iata ca acum, citandu-l din nou pe poetul Ady Endre, "intr-adevar, e timpul sa spunem". Asa arata adevarul trist si faptele care vorbesc de la sine. Sa vedem concret: cine, cand si in ce a crezut, si cand a spus adevarul? Insa, inainte de a cita documentele doveditoare privind existenta - in afara de mine - a unui mare numar de "ceausisti" maghiari din Romania, declaratiile si articolele lor, in calitate de "ceausisti" cunoscuti timp indelungat ca personalitati publice ale minoritatii maghiare, scriitori, poeti, redactori de ziare, editori, ziaristi etc., in interesul de a dezvalui in mod corect adevarul, consider necesar sa subliniez: stiu foarte bine ca recunostinta nu este o categorie politica. Nu m-am asteptat si nu ma astept la recunostinta si multumiri din partea lui Béla Markó, pe care l-am sustinut in totalitate, ca redactor-sef al revistei Igaz Szó. El, care era atunci un poet debutant, inca necunoscut, si-a facut ucenicia langa mine, in redactia Igaz Szó. La vremea respectiva l-am transferat, de la o scoala rurala, la Targu Mures, unde i-am dat un post bun de redactor, iar pentru familia sa am asigurat, chiar in doua randuri, o locuinta corespunzatoare. Pentru toate acestea nu m-am asteptat la recunostinta, dar nici sa-si croiasca drum pe spinarea mea, prin carierismul sau incomensurabil