"Asta sunt eu?"
- In ultima vreme, "seniorii" muzicii usoare romanesti, abandonati dupa '89, se bucura din nou de mare audienta. Sa fie vorba de moda retro, care bantuie mapamondul, sau de adeziunea sentimentala a romanilor fata de interpretii care le-au luminat zilele in epoca comunista ?
- Eu sunt convinsa ca publicul nostru a fost intotdeauna alaturi de noi, ca nu ne-a parasit niciodata. Numai ca acest segment de public a fost marginalizat, fiindca s-au promovat mult non-valorile. E limpede insa ca, mai devreme sau mai tarziu, sita se pune in miscare si cerne graul de neghina. Interpretii acestia propulsati in vizorul public in mod artificial au fost, in majoritate, oameni fara talent si, la fel de important, fara studii muzicale. Dupa parerea mea, e obligatoriu ca talentul nativ sa fie slefuit in scoala. Se poate spune, asadar, ca publicul nostru, rabdator si inteligent, a stat probabil si-a asteptat ca valul acesta de kitsch sa se retraga. Asa s-a creat impresia ca iubitorii muzicii usoare redescopera valorile numite acum retro, cand, de fapt, aceste valori si iubitorii lor nu au disparut niciodata, ci doar au adastat in umbra, cu discretie. Sigur, s-a castigat si o categorie de public tanar, persoane care ne-au descoperit abia de curand, dar masa spectatorilor a fost mereu acolo. Din fericire, mie mi se pare ca in ultima vreme, si organizatorii de spectacole, si producatorii de emisiuni au simtit ca acest public nededat mocirlei n-a fost anihilat pe vecie, ca el exista inca si ca, pentru el, in spectacolele si in platourile televiziunilor trebuie invitati artisti de calitate, care sa vina cu melodii de valoare si cu texte cu miez. Oamenii simt nevoia sa depaseasca zona mercantila a muzicii si sa regaseasca acel fior care sa le atinga sufletul. Aceasta convingere mi-a fost reconfirmata cu ocazia spectacolului prin care Mihai Constantinescu
