Dacă România ar fi o extensie a cercului mărunt în care mă învârt, Crin Antonescu ar obţine 80% din voturi, Băsescu 10%, iar 10% ar fi voturi anulate. Pentru turul doi, ar intra în cursă cu şanse bune şi Mircea Geoană (peste 50%), în cazul în care Antonescu nu trece primul hop, cel mai important pentru el. Dar România reală arată altfel, este o pădure misterioasă, crepusculară, care ascunde surprize. Reuşesc oare sondajele să dea o cartografiere corectă (cât de cât) a ceea ce urmează să se întâmple mâine? Dacă statistica şi sociologia ar fi atât de puternice pe cât par, şansele de a avea un alt tur doi decât Băsescu-Geoană sunt minime. În ciuda prestaţiei bune de la dezbaterea de ieri, Antonescu pare că nu are cum să facă saltul în finală (nici Geoană, nici Băsescu nu au făcut gafe serioase). Este oare România profundă atât de previzibilă? Poate ar trebui luată în calcul şi instabilitatea psihico-politică a românilor, indusă masiv în ultimele luni. După atâta circ fără pâine, după o mascaradă electorală, nu ne putem aştepta la un vot imprevizibil, de clovn? Să nu lase urme, oare, şi pe buletinul de vot, nebunia în care am trăit recent (irealitatea pe care ne-au impus-o cu forţa, toţi s-au purtat ca şi cum criza economică nu ar exista). Ce şanse sunt să vedem mâine un accident electoral, o altă aranjare a rezultatelor decât cea prognozată de specialişti? Cum ar fi să-l vedem pe Băsescu ieşit din cursă?! Cum ar arăta, oare, finalul de mandat al actualului preşedinte în timp ce s-ar pregăti o dezbatere finală Geoană-Antonescu? Este adevărat, Grecia a câştigat campionatul european de fotbal când nimeni nu-i dădea şanse, dar a depins numai de ea. Coreea de Sud a ajuns în semifinale la Mondiale, dar a jucat acasă şi a avut şi arbitrajul de partea ei. Acum vorbim de fatalismul unei Românii necontrolate, neinformate şi imature din punct de vedere politic, care voteaz