Oferta satului romanesc dupa 20 de ani
Dupa 20 de ani de capitalism romanesc, timp in care ne-a caracterizat "originalitatea" si jaful economiei socialiste, recunoastem, totusi, cateva semne bune, sanatoase, ale dezvoltarii. Pe langa domeniile tehnologiei informatiei (IT), ale vanzarilor cu amanuntul si constructiilor, agro-turismul se inscrie in mod remarcabil printre directiile in care romanii au avut initiativa antreprenoriala. Nu exista sat de munte sau deal, nu exista vale pitoreasca sau curs de rau unde sa nu fi aparut pensiuni mai mari sau mai mici, mai frumoase sau mai urate, cu un design mai inspirat sau adevarate kitsch-uri de arhitectura. Cu toate ca a cunoscut o dezvoltare intensiva, desi haotica, lasata la latitudinea fiecarui proprietar si fara o legislatie corespunzatoare, fara ajutor de la stat (cu exceptia fondurilor europene), industria pensiunilor a pus deja industria hoteliera traditionala in dificultate, marile unitati de cazare de tip socialist cunoscand un apus binemeritat. Nu ignoram, pe de alta parte, ca tema dezvoltarii in domeniul agro-turismului a fost, in paralel, impusa societatii romanesti de insasi politica UE de dezvoltare rurala, cu toate influentele ei bune sau rele preluate din mers, sub constrangeri birocratice nemaivazute. La acest capitol, multi romani s-au descurcat cum au putut, speriati si dezamagiti de dificultatile intampinate in elaborarea proiectelor.
Un treisprezece cu noroc
Ce se vede pe fereastra Desi termenul de pensiune agro-turistica este folosit abuziv de turisti, este bine de stiut ca, in acceptiunea traditionala, nu poate avea o astfel de pensiune decat gospodarul care creste vite, oi, gaini si capre, ciobanul cu turmele in munte, taranul vrednic si in putere, a carui principala activitate ramane agricultura. Pentru el, turismul este doar o activitate secundara, deri
