În aproprierea casei Melik, din Bucureşti, pe Strada Spătarului la nr. 19 se remarcă o clădire îmbrăcată toată în viţă de vie. Casa înconjurată de o grădină "în stilul timpului ei, se ţine bine". În ultima carte a Victoriei Dragu Dimitriu "Doamne şi Domni la Răspântii bucureştene, doamna Măriuca Zamfirescu Mihăilescu povesteşte despre această răspântie. Aflăm astfel că aici a locuit Elena Teodorescu "cântăreţa de operă, celebră la vremea ei". Primadona frumoasă şi cu talia suplă era fiica basului George Teodorescu, care cântase, de asemenea, la operă.
LA NUMĂRUL 19
Casa cu parter înalt, situată pe colţ, a fost construită în 1886. În articolul din revista Arhitectura, Maria Marcu considera că are personalitate, motiv pentru care este înscrisă în lista monumentelor poziţia 2048 cod B-II-m-B-19722. "Bosajele baroce ce imită piatra buiciardată, frontoanele de la cornişă, coloanele ionice angajate, pilaştrii şi aticul, tencuiala din câmp realizată în asize imitând cărămida, sunt combinate cu măsură şi abilitate în această clădire bucureşteană reprezentativă pentru acea epocă", continuă arhitecta. Casa a fost gândită ca o locuinţă unifamilială, cu încăperi dispuse simetric în jurul unui hol. La parter erau: vestibulul, salonul, biroul, sufrageria şi două dormitoare. Demisolul cuprindea: bucătăria, spălătoria, cămările, camera servitoarei şi pivniţa. Structura construcţiei are fundaţii şi pereţi portanţi de cărămidă. Planşeele peste subsol şi parter sunt din grinzi de lemn, cu excepţia pivniţei acoperită cu boltă din cărămidă a vella. Şarpanta din lemn este clasică, iar învelitoarea din tablă zincată este în trei ape. Feronăria uşilor bogat decorată are drucăre din os în montură de alamă. Scara interioară între demisol, parter şi pod este din lemn. Toate sobele de la parter sunt din ceramică, posibil Meissen, iar, la subsol, este o sobă elegantă din fo
