CNA a amendat cinci posturi de televiziune pentru „dezechilibru în emisiunile de dezbateri sau promovare a candidaţilor”, cu câteva mii de lei. Rezultă din aceasta că vigilentul Consiliu Naţional al Audiovizualului nu cheltuie degeaba banii contribuabilului, ba mai vine şi cu un câştig, veghind la respectarea normelor impuse prin legea Audiovizualului.

Ce vrea să însemne „dezechilibrul” pe care-l reclamă CNA-ul? Că unele posturi - cele cu responsabilităţi în zona politicului – nu i-au pus pe candidaţi (sau pe susţinătorii lor) pe cântar pentru a asigura o egalitate perfectă, rămânând ca doar votul popular să decidă cine e mai bun.

Prin măsurile pe care le ia în ultima vreme, CNA devine o instituţie tot mai anacronică şi mai caraghioasă, prin pretenţiile de poliţist al presei audiovizuale pe care şi le arogă. Compus din oameni trimişi acolo de partide ca să ia o leafă bună fără prea mult efort, CNA este el însuşi un model de dezechilibru şi de lipsă de obiectivitate, deciziile sale reflectând doar o tendinţă care, într-un moment sau altul, circumstanţial de regulă, se dovedeşte dominantă. Pe vremea PSD-ului, prin fostul preşedinte, Ralu Filip, CNA a fost un instrument docil al puterii social-democrate. Apoi, în guvernarea liberală, a devenit un susţinător fervent al acesteia, pentru ca acum să fie trup(uri) şi suflet(e) de partea zonei portocalii a spectrului, apărându-l din răsputeri – cu amenzi şi cu mustrări – pe preşedintele în exerciţiu.

Dintr-un organism de reglementare în domeniu, Consiliul a făcut paşi serioşi în direcţia instaurării unui nou tip de cenzură. Chestia cu „echilibrul” ar trebui să fie valabilă în cazul televiziunii şi radioului publice. Acolo, într-adevăr, se poate pretinde echidistanţă în prezentare şi promovare, pentru că este vorba de buget şi de bani ai contribuabililor. Dar ce rost are în cazul televiziunilor comerciale? E