- Cultural - nr. 424 / 21 Noiembrie, 2009 ALEXANDRU REPAN: "Sunt un om lucid" - Mi se pare mie ca nu va prea plac interviurile... - Interviurile imi plac, dar, de obicei, ceea ce se cheama interviu _ mai ales in ultima vreme, in presa romaneasca _ este mult prea stereotip: mi se pun intrebari al caror raspuns este implicat in intrebari _ "De ce va place teatrul? Ce inseamna sa ai talent? Care sunt proiectele de viitor?". Sunt intrebari care, de atata vreme de cand fac teatru, mi s-au tot pus si m-am plictisit de ele. Si, cum nu-mi place sa ma repet, prefer sa nu mai dau interviuri. - Faptul ca ati facut Facultatea de Istorie inaintea Actoriei il considerati acum o experienta de viata? - Este foarte important in viata unui om sa treaca printr-o facultate umanista. Nu spun ca eram indragostit de stiinta istoriei, dar cinci ani petrecuti intr-o facultate, ascultand niste profesori eminenti, sigur ca au folosit formarii mele, trecerii mele mai igienice de la adolescenta la tinerete (de la adolescenta, pentru ca am terminat liceul in acea nefericita perioada cu zece clase, fara examen de bacalaureat). Asa ca, pe la 16 ani, am terminat liceul si, la 21 de ani, eram diplomat in stiinte istorice! Imediat dupa ce am terminat facultatea, am dat la Institutul de teatru. -Va gandeati pe atunci la o posibila cariera pedagogica? - Nu, abia mult mai tarziu. Dar, prin anii '75 _ '80, cand mi-a venit ideea sa imbratisez aceasta cariera, era aproape imposibil. Nu puteai sa fii profesor universitar fara sa fii membru de partid; eu nu eram membru de partid, si nici nu aveam de gand sa fiu, asa ca mi s-au blocat rarele tentative de a deveni cadru didactic la Institutul de Teatru. In '90, lucrurile schimbandu-se din acest punct de vedere, m-au chemat. La catedra am stat, cu mai multa sau mai putina pricepere, timp de opt ani. - Actoria, in sine, v-a umplut viata? - Este greu sa s