In Tara Padurenilor, la Ghelari, o biserica a trecut prin istorie ca un martir. Inainte de a creste maiestuos, pe un varf de munte, din sudoarea minerilor si tenacitatea suprafireasca a unui preot, biserica aceasta a fost doar un vis neobisnuit. La porunca lui Dumnezeu Insusi, a fost cladita pe cel mai inalt loc din sat, care s-a dovedit a fi o adevarata Golgota. Pentru ca biserica lor sa se nasca, iar apoi sa nu moara, minerii din Ghelari si-au ingropat la temeliile ei viata. Si inca mai au de dat
Biserica din vis
De la Castelul Corvinilor pe raul Cerna, prin padure, urca un drum parca spre nicaieri. Satele sunt ascunse de unduiri acoperite de codri: Muntii Poiana Rusca. Dupa vreo douazeci de minute de mers cu masina, orizontul se trage ca o cortina si ti se deschide in fata un platou taiat la stanga si dreapta de vai adanci, pe care sunt rasfirate case modeste, vopsite in culori pamantii. Sus, pe platou, se afla satul Ghelari, supranumit si "locul unde se naste fierul", pentru ca aici se scoate metalul din martuntaiele muntelui si se topeste, de aproape doua milenii. Un cuptor din secolul II dupa Hristos sta marturie si azi.
In centrul satului, pe o capatana de piatra, domina, ca o imparateasa a lumii, o biserica alba, cu doua turnuri care o leaga de cer. Poalele ii sunt marginite de o dantelarie de case si de gradini.
"Catedrala" din Ghelari, cum i se spune datorita marimii sale, este fala Tarii Padurenilor. Inalta de 47 de metri si lunga tot pe atat, primeste in pantecul sau pana la o mie de suflete, adica aproape toata suflarea ortodoxa din sat. Dar nu doar pentru dimensiunile sale, ci mai ales pentru istoria ei, aceasta biserica este sufletul padurenilor. Toata existenta ei este presarata cu evenimente neobisnuite, unele dramatice, altele fericite. Pentru salvarea de la prabusire a lacasului s-au caznit trei generatii de ghelari
