M-am înfierbîntat puţin citind siteul nostru, cu un Alin Ionescu atent la brand, cu un Cosmin Alexandru atent la mîneci. Şi asta pentru că mi se pare că pierdem din vedere nişte chestii ceva mai cinice de spus în cazul bietului nostru vot şi bietului nostru playlist de candidaţi. Alin profită de chestia cu brandul să zică totuşi şi ceva treburi profunde. În cazul domnului Alexandru, aş zice că suferă de sindromul “casei de păpuşi”. Iese tot timpul din ea şi se miră că lumea nu e minunată.

Aşadar iată nişte palme pe care mi le dau înainte să ies la vot: România europeană e lumea lui Adrian Năstase încă, Băsescu n-a reuşit s-o schimbe şi nici nu ştiu dacă mai are rost să ne agităm s-o schimbăm, contractul e semnat. Ne-am cumpărat intrarea cu Bechteluri şi alte plăţi stupide către Vest. E un schimb imoral cu două părţi vinovate. Noi, dar şi ei. Secretul e să nu fim acum deloc nervoşi pentru că ne scade ratingul de ţară.. avem nişte candidaţi care seamănă teribil de mult şi asta e bine. Chit că le erup din cap demagogii religioase şi politice cu o frecvenţă uluitoare, toţi trei sînt capabili să întreţină inerţia relaţiilor cu UE fără să supere pe nimeni. Eventual sacrificîndu-ne pe noi. Noi ne-am cumpărat garanţia pentru democraţie dintr-un mall din vest. Credit cu buletinul – vom plăti adică de trei ori mai mult. Şi nici n-am citit contractul. Dar e o garanţie beton. Nu putem fi închişi dacă gîndim incomod. Putem doar rămîne fără joburi. Atît. Marea angoasă de mîine nu e că nu am de unde alege, ci că trebuie să mă prefac că aleg – candidaţii au o demagogie constitutivă profund asemănătoare, au reflexe identice. UE e atît de importantă pentru noi. Şi totuşi nu vorbim deloc despre asta! Iar candidaţii nu s-au străduit deloc să atingă tema pentru că UE seamănă în continuare într-un fel de 40 de virgine musulmane pentru esticii primitivi. Încă sîntem la statutul d