- Politic - nr. 424 / 21 Noiembrie, 2009 La o ora la care o televiziune anunta foc tocmai la "Apele Romane" din Drobeta Turnu-Severin, un invitat al emisiunii pe teme electorale, iritat din cale afara, de o nevinovata afirmatie a unui preopinent, coleg parlamentar, clama: "Vreti «ceapeurile» inapoi?". Eu unul nu doresc aceasta intoarcere in timp, deoarece ai mei parinti, demult plecati la cele vesnice, cu toate presiunile staliniste ale "obsedantului deceniu", au rezistat si nu au fost inscrisi in vreo gospodarie agricola colectiva, intrucat fiind intr-o zona muntoasa, de fapt nici nu putea fi vorba despre asa ceva! Asa ca ma voi referi strict la intrebarea smucita a furiosului ales al neamului. Asadar, il voi intreba si eu, tot un pic smucit, daca dumnealui ii place cum arata azi pamantul Romaniei, cam 60% abandonat, nelucrat, plin de balarii, de scaieti si de ciulini?! Pamantul acesta cu un important potential agricol, dupa unele calcule ar putea hrani vreo 80 de milioane de oameni! Deci, aproape de patru ori mai mult decat populatia de azi a Romaniei. Din pacate, aceasta avutie nationala a devenit, dupa 1990, obiectul unei batjocuri de toate felurile. Ma intorceam, prin primavara anului 2000, dintr-o vizita in Armenia, cu delegatia Romaniei la Adunarea Parlamentara a Cooperarii Economice a Marii Negre (APCEMN), dupa o escala si un popas in Bulgaria vecina, de unde, cu sprijinul ambasadorului de atunci la Sofia, Ioan Talpes, am ajuns la Bucuresti. Atunci mi s-a oferit un termen de comparatie. Dincolo de Dunare, pamantul bulgarilor era ca un strat ingrijit! Pur si simplu era lucrat ca la carte. La noi, dincoace de Dunare, jale! Pamantul fertil al Baraganului, al Campiei Romane, sa-l pui pe paine, nu alta, cum se zice, era deja intelenit, plin, cat vezi cu ochii, cu table pe care scria acelasi text: "De vanzare!". Dupa ce s-au vazut in buzunar cu titlurile de propri