In 1969, Produsul Intern Brut la nivel mondial calculat in dolari 2005 era de 15.025 miliarde, suma in care ponderea SUA era de 28.3%, cea a Uniunii Europene, formata din 27 de state, era de 38%, iar ponderea Chinei era minuscula, respectiv 0,68%, scrie Cristian Orgonas, pe blogul lui.
In acelasi timp, PIB-ul Romaniei avea o valoare de 53,85 miliarde dolari, ceea ce reprezenta 0,36% din total.
De remarcat ca, in 1969, PIB-ul Chinei era dublu fata de cel al Romaniei, in timp ce populatia era de 20 de ori mai mare (va dati seama ce saracie era acolo…), iar intre 1969 si 2009 economia Romaniei a crescut in termeni reali de aproape doua ori si jumatate, in timp ce economia chineza a crescut de peste 30 de ori.
Dupa 40 de ani, respectiv 2009, PIB-ul mondial este de peste trei ori mai mare (48 mii de miliarde dolari 2005), insa schimbarile care s-au produs in ceea ce priveste ponderile diverselor zone geografice, sunt semnificative.
Astfel, economia Uniunii Europene nu mai reprezinta decat aproximativ 29% din total, ponderea SUA a ramas relativ constanta, in timp ce zona Asiei si Oceaniei, care include si China, a ajuns sa reprezinte 25,6% din PIB-ul mondial, dupa ce in urma cu 40 de ani nu reprezenta decat 14.6%.
China singura, si-a crescut ponderea de la 0,68% in 1969, la aproape 7% in 2009.
Concluzii
Superioritatea modelului de business american in comparatie cu cel european este evidenta, iar faptul ca in acesti 40 de ani, ponderea SUA a ramas relativ constanta in timp ce UE a pierdut serios teren, arata faptul ca europenii vor mai avea foarte mult de muncit daca vor sa ii ajunga din urma pe americani;SUA si EU genereaza impreuna 55,6% din PIB-ul mondial, desi populatia lor nu reprezinta decat 11,8% din populatia lumii;Zona Asiei si Oceaniei (care include printre altele China si India) va depasi in
