- Cultural - nr. 424 / 21 Noiembrie, 2009 Efectul "Blaj" e generalizat. Ungurii, speriati, isi strang randurile, iar armata Transilvaniei e pusa in alerta, cu exceptia regimentelor romanesti de la Nasaud si Orlat. In prim-plan, secuii. Ei devin sperietoarea romanilor. Si au de lucru! La Mihalt, incurajati de efectul "Blaj", taranii au reocupat un teren, care le-a apartinut, dar a fost rapit de groful Észterházi. Pe terenul acela s-a aflat si vechea Biserica ortodoxa a mihaltenilor. Era deja pe rol si procesul, in nici doua saptamani urmand a se pronunta sentinta, pe care romanii o sperau in favoarea lor, mai ales ca prima instanta le daduse castig de cauza. Altfel gandeau insa Észterházi si structurile dictatoriale unguresti. Interventia armatei rezolva rapid si definitiv situatia! Trecuse aproape o luna de zile de la prima Adunare de la Blaj (30 aprilie 1848) si comitele Miklos Bánffy cataloga curajul romanilor drept o miscare antiungureasca, fata de care trebuie ripostat ferm. Judele nobiliar Sámuel Szegedi cerea ca "agitatorii" romani de la Blaj sa fie omorati in streang, lansand urmatorul cuvant de ordine: "Sa fim uniti daca ne este drag numele de ungur. In caz contrar, suntem pierduti!". Intrarea ostirilor secuiesti in Mihalt era iminenta. Infanteria inainta practic fara nicio impotrivire. Au supus Spalnaca, Turdasul, Hoparta, Silivasul, Sorostinul, Hoghilagul. Urmau Coslariu, Obreja si Mihaltul. Era 30 mai si comitele Albei de Jos, Miklos Bánffy, parea sigur pe el. La Obreja era invocat alt conflict... "agrar". La fel si la Coslariu, unde vitele satenilor au tabarat sa pasca pe terenuri ale unor nobili unguri. Mureau de foame! Era un an secetos... Au tabarat peste Coslariu, un sat micut, cu nici 200 de suflete, cam 160 de graniceri secui... Au mancat si au baut pe seama satului, au jefuit, au violat si omorat femei care n-au vrut sa se supuna poftelor salbati