O franzelarie din Braila a dat faliment.

La vreme de recesiune, cand criza capata zeci de nuante, un faliment in plus n-ar mira pe nimeni. Numai ca afacerea, pusa pe picioare acum patru ani, cu bani de la Uniunea Europeana, nu avea datorii la banci, pornise cu dreptul pe un culoar unde nu avea multi concurenti. Falimentul, dupa primarul localitatii, pare sa fi fost produs de faptul ca patronii erau tigani. In Gradistea, comunitatea romilor este consistenta, insa putini isi recunosc etnia, toti afirmand ca sunt romani. De la bun inceput brutaria a fost amenintata cu boicotul. Putini au fost cei care au vrut sa cumpere franzele facute de tigani. Dupa mai putin de un an, afacerea a capotat. Primaria a preluat-o cu tot cu datorii si a transformat-o intr-o institutie sociala. Asa a murit o afacere cinstita pusa pe picioare de tigani. Patronii s-au intors la dragostea dintai. In loc de paini acum ard caramizi. Caramizile lor se vand bine, nu le refuza nimeni. Singurul care crede ca la mijloc a fost o samanta de discriminare este primarul comunei, si el tigan. Ceilalti spun ca, de fapt, afacerea a fost condusa prost, ca painea nici macar nu era atat de alba si nici atat de bine crescuta.

Cand Madona si-a intrerupt concertul pentru a le cere romanilor sa fie mai ingaduitori cu comunitatea romilor a fost acoperita de viitura protestelor din public, de zgomotul de fond al comentatorilor politici si de veninul criticilor muzicali care au considerat ca afirmatiile vedetei nu au nici o baza si ca sunt facute doar pentru publicitate in timpul unui spectacol cam anost.

In realitate, zic contestatarii vedetei, Romania n-a avut niciodata probleme rasiale, iar daca a avut, le-a rezolvat. Unii spun ca le-a exportat. Cu acestia din urma este de acord si Damian Draghici, un tigan expatriat inainte de 1989, naist si laureat al premiului Grammy. A plecat pentru ca in