Am fost tentat să spun că n-ar trebui să mergem la vot mâine. Că nu are rost să ieşim din case pentru a alege pe cineva care, de va fi preşedinte, ne va dezamăgi oricum în următorii cinci ani. Am fost tentat să spun că, dacă nu s-ar prezenta nimeni la urne, poate politicienii ar trage vreun învăţământ din asta.

Să-i lăsăm să se voteze doar ei între ei, cu neamurile lor şi atât. Să nu ne mai pese de viaţa politică, deoarece nici politicienilor nu pare că le pasă de noi. Să-i lăsăm în plata Domnului şi să ne vedem de ale noastre, pentru că ei oricum îşi vor vedea de ale lor. Ar fi putut fi cel mai frumos protest şi în acelaşi timp cel mai puternic şi sincer semnal că ne-am săturat de ei. Ar fi fost cea mai profundă şi curată revoluţie pe care o mai putea declanşa cineva în ţara asta.

Dar ar fi o greşeală să procedăm aşa. Ba chiar unora dintre politicieni le-am face pe plac. Am greşi dacă nu ne-am duce la vot, pentru că ei se vor duce. Ei şi neamurile lor, cunoscuţii lor, partenerii lor de afaceri, beneficiarii tuturor avantajelor ce decurg din a avea un sprijin politic unde trebuie, când trebuie şi de la cine trebuie. Ei, toţi aceştia, vor vota oricum, ei se vor prezenta la vot cu siguranţă. Aşa cum se vor prezenta şi cei care zilele astea au primit ajutorul constând în zahăr şi ulei de la Uniunea Europeană, dar pe care majoritatea primarilor de comune au avut grijă să-l prezinte ca fiind din partea partidului. Vor vota şi cei care s-au ales cu o geacă ori cu o sticlă de ţuică la birtul din sat. Vor vota şi cei cu ajutoare sociale, pensie minimă ori cei care s-au ales cu un mic şi-o bere la ultimul miting electoral. Dar, în special, mâine vor vota toţi "fanii" înfocaţi ai fiecăruia dintre candidaţi, toţi cei care vor fi plimbaţi cu autobuzul, membrii devotaţi de partid şi "talibanii" fiecărei formaţiuni politice în parte. La o prezenţă generală r