Dacă veneai astăzi cu o tolbă de bani în târgul de maşini din Vitan, îţi cumpărai fie o supermaşină, fie câteva mii de voturi. După preferinţe, baroane, vorba femeii care vindea colecţia de seminţe de toamnă-iarnă. Sursa: Dan Arsenie

Se poartă alb-negru: de dovleac şi de floarea soarelui. Mai jos veţi găsi păreri de o absurditate rară, puse oarecum neglijent şi nemeritat alături de cele ale unor oameni cu obrazul subţire. De bun simţ şi - de ce să ne ascundem în spatele figuratului - de foame. Vitanul e un târg pestriţ, prin varietatea mărfurilor şi a tipologiilor umane pe care le găseşti aici. Primul pe care îmi cad ochii e un om de 50-60 de ani, care vinde sacoşe, grătare şi parfumuri "de firmă".

Pe Adrian îl întreb dacă a votat şi omul dă din umeri, ca şi cum m-ar întreba el pe mine "Cu cine?". Dar a fost la vot şi a pus ştampila împotriva "dictatorului de Băsescu", în care a crezut la votul din urmă cu cinci ani.

Când simplul "îmi pasă" devine o virtute

Omul mă ţine de vorbă jumătate de oră, în care îşi exprimă profunda scârbă faţă de regulile (sau neregulile) după care se trăieşte în această ţară şi îmi vorbeşte pe îndelete despre planurile teroriste la adresa preşedintelui. În timp ce îmi spune "l-aş fi votat pe Vadim, dar nu pot, nu mă lasă sufletul" şi ideile sale deloc deplasate despre stârpirea corupţiei - pe a cărei primă scară, cea a micilor găinari, se află chiar el - mă gândesc că omul nu este social pierdut. Îmi pare interesant pentru că îi pasă. Astăzi, simpla preocupare e o virtute.

Revenind la Adrian, adâncesc un pic problema societăţii bolnave. Bărbatul îmi spune că ar lua bani pentru vot, dar ar alege pe cine vrea el. Îl întreb despre dreptate socială şi îmi râde în nas, mustăcind ca şi când s-ar afla în faţa comentării unei utopii. Mai spune că "votul e ca lingura asta a mea. Are un