Nici nu se pune problema sa nu mearga la vot, desi habar nu au cum arata candidatii, ca n-au curent. Dar asa a randuit Dumnezeu lumea. Barbatul se-nsoteste cu-o muiere, copiii asculta de parinti, durerea de stomac trece cu un paharel de palinca indoita cu miere, iar presedintii trebuie stampilati.
Oamenii Margaului, a doua comuna a Apusenilor care da tarii un premier, stiu ce au de facut. Le-am ascultat gandurile si am inteles ceva: nu conteaza promisiunile, nici macar realizarile. Trebuie sa fii om.
Cand a facut Apusenii, Creatorul a luat de cateva ori o mana de case si le-a risipit care in vale, sa le faca legatura cu lumea aflata in continua miscare, care pe cate-un munte, langa nascatoarea unei ape sau cuibul uliului, unde oamenii, aceiasi ca acum sute de ani, pazesc firisorul de fum strecurat pe horn, semn ca sunt in viata.
Timpul pare intepenit, dar nu-i adevarat.
Paseste un pic mai domol, sa nu le tulbure gandurile. Iar cei care locuiesc pe culme, cu vecini pe culmea din zare - un catun masoara aici un kilometru patrat -, au ganduri berechet. Altceva n-au. Cateva blide din tabla, un frigider natural in pod, unde tin clisa si branza, un opait, o lanterna, s-o bage in ochii lupului, daca are drum pe langa casa, si-un tranzistor vechi.
"Televizor am, n-am curent"
De-aici au aflat ca sunt alegeri. Deci stiu ce au de facut. Fara sa spere nimic, merg la fiecare votare. Si nu de-acum, ca au dat un premier, ci de cand tin ei minte. Sunt convinsi ca trebuie. Asa cum maruntesc dimineata cativa stiuleti, sa puna cateva boabe in dieta porcului, o data la patru ani, sau la cati o fi nevoie, se astern la vale, cu o bota in palma, sa nu alunece piciorul pe pamantul argilos. Unii au un drumeag unde urmele cate-unei masini de teren a sapat urme adanci, si cand se-ntareste noroiul poti sa-ti luxezi glezna, daca nu
