Dacă o fată n-ar fi citit în spatele unei vitrine "Educaţia sentimentală" a lui Gustave Flaubert, dacă nu ar fi venit miros de cafea proaspătă pregătită la ibric, dacă n-ar fi plouat pe Dorobanţi...
N-aş fi intrat. Dar, în spatele vitrinei, fata cu "Educaţia sentimentală" era înconjurată de tot felul de recipiente şi cutii drăguţe. Iar, în spatele vitrinei alăturate, un băiat prepara cafea. La ibric! Ploua, iar în mintea mea se răzvrătiseră toate ceşcuţele de cafea ale mătuşilor, din copilărie. Am deranjat-o pe fată din lectură: "Ce-i aici? Parcă e casa păpuşilor". "E magazin de cafea. Alături avem şi o cafenea", răspunde fata calmă, deloc agresată de buzna mea. Ies ca să mă uit mai bine.
Parcă e o casă a păpuşilor alăturată unui club privat, scrie "MonKaff" ("De ce nu i-or fi zis «Cafeaua mea»? În fine, treaba lor", mă gândesc). În vitrina numărul doi, agăţat de toarta unei elegante cafetiere stă agăţat Jean Jacques Rousseau, mai precis un citat al lui: "Acesta este un parfum care-mi place: când se prăjesc boabe de cafea în apropierea casei mele, mă reped să deschid uşa pentru a savura aroma".
Las casa păpuşilor, cu cafeaua sa pentru acasă, pentru drum sau pentru cadouri, cu cafetierele sale realizate de designeri britanici (fata cu Flaubert a avut grijă să-mi specifice, aşa cum a specificat că doi clienţi vin special să îşi cumpere cafea de aici, pentru a o folosi ca odorizant pentru maşină). Las şi cutiile făcute ca pentru pantofi din ciocolată şi intru în cafenea. "Red, red wine/Go to my head", cântă UB40. "Vreţi o cafea la ibric?", mă întreabă băiatul care mai devreme se învârtea în jurul ibricului. "Da", "De care? Avem cafea din Indonezia, Etiopia, Brazilia, India, Nicaragua şi El Salvador!"
Respir adânc şi spun "din Etiopia". "Bună alegere! Fac o «Etiopia Yirgacheffe», faimoasă cafea din sudul Etiopiei. Are o aromă puternică, accente de af
