Greu să ratezi, zilele astea, acuzaţia de manipulare. Cu logica în dezordine, cu sensul cuvintelor curbat, acuzatorii lipesc acest stigmat orbeşte, ca pe un abţibild răzbunător. Revolta poate fi autentică, “decåt că” ea n-are fundament: ştiinţa n-a stabilit încă în ce fel se produce acest fenomen. Şi mai ales, în folosul cui.

Exemplu: eu scriu că Băsescu are 36% şi Geoană 32%. Facem ipoteza că eu mint. Nu am datele de nicăieri, dar pretind că le am de institutul Cutare. Deci mint cu bună ştiinţă. Mint ca să obţin ceva. Ce?

Păi, la prima vedere s-ar zice că vreau să obţin un avantaj în favoarea lui Băsescu. Practic, falsific realitatea, măresc avantajul lui Băsescu şi mă aştept ca asta să-i aducă lui mai multe voturi. Dar întreb: îi aduce? Pot să răspund: da, pentru că sporeşte încrederea în victorie a alegătorilor lui, stårneşte entuziasmul sinergic al celor care n-au votat şi îi face să iasă la vot.

Dar, în egală msură, pot să răspund: nu. Oamenii află că Băsescu stă deja bine la urne, prin urmare nu prea mai are nevoie de ajutorul lor. Aşa că nu mai ies.

Mai departe: mărind distanţa dintre Băsescu şi Geoană îl dezavantajez cumva pe Geoană? Pot să răspund: da, fiindcă îi timorez pe alegătorii lui. Ei văd că favoritul lor e condus, se demoralizează şi nu mai vin la vot. Dar pot să răspund şi: nu, dimpotrivă, îl ajut. Văzåndu-l condus, alegătorii lui Geoană simt că e nevoie de ei, că votul lor abia acum e util şi cerut şi se pot mobiliza.

Greu să ratezi, zilele astea, acuzaţia de manipulare. Cu logica în dezordine, cu sensul cuvintelor curbat, acuzatorii lipesc acest stigmat orbeşte, ca pe un abţibild răzbunător. Revolta poate fi autentică, “decåt că” ea n-are fundament: ştiinţa n-a stabilit încă în ce fel se produce acest fenomen. Şi mai ales, în folosul cui.

Exemplu: eu scriu că Băsescu are 36% şi Geoană 32%. Facem ipoteza că eu mi