Dezbatere. FP Profesorul Vasile Puşcaş aminteşte cât de nepregăţiţi erau liderii momentului pentru ceea ce doreau cetăţenii estici, în completarea dosarului „Revoluţia continuă" din noua ediţie FP România. La începutul revoluţiilor din fostul bloc socialist, nici la Londra, nici la Moscova nu se puteau concepe politici care să rupă cu aranjamentele internaţionale din urma celui de-al Doilea Război Mondial.
Trăim într-o prelungită perioadă de anarhie în sistemul internaţional şi, din păcate, de incredibil haos intern. În România se aude frecvent constatarea că cetăţenii au obosit de atâta tulburare socială şi politică, dar şi de o lungă etapă de aşteptare şi nesiguranţă individuală, familială şi comunitară.
Aşa încât, cetăţenii români ar putea absorbi cuvintele din predica Sfântului Augustin: „Doreşte să fii cetăţean împreună cu îngerii, caută acea cetate, suspină după ea...".
Marea deraiere
Căderea Zidului Berlinului, în urmă cu două decenii, a fost consecinţa negării, în Est şi Vest, a aranjamentelor postbelice pentru Europa. A fost, totodată, semnalul că dorinţa schimbării în Est devenise generală şi de neoprit. „Esticii" erau cei mai porniţi să caute „acea cetate".
Werner Schulz, fost cercetător ştiinţific în Berlinul de Est, în 1989, îşi aminteşte că, în toamna acelui an, era imposibil de oprit poporul să nu iasă pe stradă, să se exprime pentru schimbare.
Fostul preşedinte american George Bush spunea recent că evenimentele istorice care au pavat drumul spre căderea Zidului nu au avut loc în capitale, ci „în inimile şi minţile oamenilor".
Fostul lider de la Kremlin, Mihail Gorbaciov, recunoştea recent că întâmplările anului 1989 au generat „transformări formidabile", care au făcut ca „istoria să deraieze" de la traseele care s-au manifestat după al Doilea Război Mondial. Dar cea mai interesantă remarcă pronunţată de Gorbaci
