Mi-am pierdut rapid umorul şi răbdarea. Nu pot să “prefraudez” liniştit o cafea, cum mă îndeamnă Cristian Pătrăşconiu.
Ştiam că trăiesc într-o Românie murdară. Dar parcă n-am văzut niciodată de la mineriade încoace aşa o avalanşă de bâte pe străzi, la lumina zilei. Partidele mari nu au nicio jenă, lucrează la lumina zilei. Televiziunile transmit neputincioase imagini de aglomeraţii incredibile la toate secţiile speciale. Nu cred că e doar isterie media, pare reportajul unei fraude anunţate.
Poate nu influenţează decisiv rezultatul final, dar greaţa furtului la vedere (chiar minimal) este fără cuvinte.
Până la ora 13, avem peste 160.000 de votanţi în secţiile speciale. Dat fiind că au participat la vot circa 20% dintre românii cu drept la vot, înseamnă că procentul celor care se aglomerează la secţii speciale este de circa 5%. Suficient să treci în turul doi sau să rămâi pe dinafară.
În Bucureşti şi în oraşele mari, acolo unde votul este mai informat, secţiile speciale par blocate (de votanţi ciudaţi, provinciali, răbdători). Atacul secţiilor speciale este dublat de aglomeraţia absurdă din zonele rurale sau din oraşele mici. Simţul civic a izbucnit brusc la ţară.
Cum partidele mari vor ieşi mulţumite după primul tur, frauda vizibilă azi va fi muşamalizată zilele viitoare. Vor plăti doi trei fraieri. Mergem înainte către o ciocnire directă a furtului şi anti-furtului în turul doi. Mă gândesc cu groază la scânteile care vor ieşi pe 6 decembrie.
Nu ştiu cum este în alte ţări. Poate se petrec şi acolo lucruri necurate, dar în niciun caz jaful nu se face la lumina soarelui. Teama de a pierde marele ciolan pare uriaşă. Şi vă imaginaţi că politicienii nu se bat în fraude ca să ne scoată din criza economică, ci să-şi recupereze investiţia electorală, atât de preţioasă în criză.
Este o violenţă a nesimţirii care mă îndeamnă foarte serios
