ANTICORUPŢIE. Primul flagrant împotriva unui ziarist care extorca bogaţii din Bucureşti a avut loc în 1902. Kastenbaum a primit cinci ani de închisoare.
Un mare şantaj de presă în România a avut loc cu 107 ani în urmă. Era al 35-lea an de domnie a lui Carol I, iar democraţia începea să se consolideze în Regat.
A fost cel mai mare scandal din istoria de până atunci a presei, iar asemănările cu personajele ilustre din prezent sunt frapante. Poate de necrezut, dar tehnicile de şantaj erau practic identice cu cele actuale, bizarul paralelism cu vremurile de azi fiind întregit de existenţa inclusiv a unei porecle ilustre.
Şantajistului din urmă cu un secol i se spunea Castelanul. Azi, lui Roşca Stănescu, suspectat de şantaj în numeroase rânduri, i se spune Naşul. Ca şi acum, şi atunci se lucra în tandem. Unul speria vânatul, celălalt dădea lovitura de graţie.
Singura diferenţă faţă de vremurile actuale: în regimul lui Carol I, în zorii modernizării României, şantajiştii de la „Adevărul” au fost condamnaţi la câte 5 ani de închisoare.
Scandalul a făcut o vâlvă imensă în Bucureştiul începutului de secol, ecourile nefiind stinse nici după zece ani. „Universul”, concurentul înverşunat al „Adevărului”, continua să ofere publicului informaţii din dosar chiar şi prin 1913.
„Plan bine concertat”
Povestea începe în august 1902, avându-i drept eroi pe doi dintre angajaţii ziarului „Adevărul”. Cotidian naţional, acesta fusese înfiinţat cu 14 ani mai devreme, în 1888, şi aparţinea unuia dintre marii bogătaşi ai vremii - Constantin Mille.
Şantajiştii puseseră la punct un sistem infailibil. Elias Goldenberg, zis Munteanu, era „funcţionar comercial”, corespondentul agentului de publicitate din ziua de azi. Colegul său Lazăr Kastenbaum (poreclit Castelanul) era reporter. Ziaristul arun
