Votul mi s-a părut mai productiv ca niciodată. Recunosc că nu i-am văzut de multă vreme pe români atât de dornici să aleagă. Mai mult, parcă neliniştiţi şi panicaţi că nu mai apucă să ţină în mână buletinul de vot şi stampila. S-a stat la cozi mai ceva ca pe vremea lui Ceaşcă. Şi, spre surprinderea mea nu se dădeau nici mici, nici bere, nici fasole cu ciolan...

Ora 11:30. Spitalul Colţea. Nu am mers să vedem ce se mai aude cu gripa porcină (căci spitalul este oricum în carantină), ci cum s-a votat în secţia specială instalată în amfiteatrul spitalului, undeva mai izolat. Când am ajuns la locul cu pricina, am rămas şocată. Aşa o coadă am mai văzut doar la Mitropolie, când se aştepta la Sfintele Moaşte. Am trecut cu greu de mulţime, care începuse deja să ne huiduie că nu stăm la rând şi că intrăm în faţă să votăm. "Unde credeţi că mergeţi? Nu vedeţi ce de lume este? Noi stăm aici de ore întregi."

Oameni cam de toate categoriile. Doamne elegante şi domni la costum. Tineri puşi pe şotii şi persoane în vârstă care trăiau pe bune momentul electoral. După ce se uşurau de povara votului, fie că se cunoşteau sau nu, oamenii se mai opreau la o vorbă şi la un schimb de impresii de'ale politicii. Cine e mai bun sau mai arătos, dacă merită votat, cum mai e cu criza... Eternele probleme. "Unde vă grăbiţi, avem tot timpul. Mai stăm vreo trei ore. Ce altceva mai bun avem de făcut?"; "Am stabilit cu cine votăm. Aşa facem. Poate ne-o fi şi nouă mai bine. Că doar criza ne-a scos din casă"; "Ce de hârtie consumată. Oricum, de criză nu scăpăm. Nu ne dă nimeni de mâncare. Eu l-am votat pe Crin, arată bine." Alţii rămâneau pur şi simplu şocaţi de coada imensă şi făceau imediat stânga împrejur. "Hai să o ştergem, că nu e de noi. Doar nu am înnebunit să ne chinuim aşa pentru un vot", am surprins un schimb de replici între doi tineri care veniseră pregătiţi să voteze.