Au trecut anii…Parcă ieri, să fi fost decembrie 2004, Traian Băsescu vizita redacţia „Evenimentului zilei”.
Şugubăţ şi pus pe fapte mari. Hăhăituri. „Bă, am venit să vă mulţumesc. Da’ să ştiţi că, dacă nu câştigam, vă legau ăştia”. Emoţie, dactilografe înlăcrimate, autografe. „Să nu ne lăsaţi!”. Andrei Velea a stat inteligent, un pic mai retras, Magda Spiridon îşi făcea de lucru, Grigore Cartianu întreba când facem ziarul, că de-aia suntem plătiţi.
Copleşit de emoţie, dar sobru-deontolog, cu slugărnicie în glas, Carol Sebastian l-a implorat pe noul preşedinte: „Nu cumva să faceţi ca Emil Constantinescu. Să anunţaţi că sistemul v-a învins”. „Bă, copile, eu am o vorbă şi o ştiu toţi cei care au lucrat cu mine. Dacă îţi dau o palmă, te fac o pată de grăsime pe perete”. Iar hăhăituri şi s-a dus.
Enigmatic, chipeşul Turturică se confesa chiar şi celor care nu-l întrebau nimic, că nu are de gând să ocupe funcţia de ministru, că el e dedicat gazetăriei, ca şi cum ar fi ştiut cu ce se mănâncă această meserie. Nea Cornel (Nistorescu) era mult mai realist. Jubila, iar pe holuri, cu exuberanţa adolescentină, între două fumuri îl tachina pe Cartianu: „Ce mai zici Grigore că v-am tras-o ? Nu te bucuri?”.
Astăzi, lucrurile stau altfel. Marele anticomunist Carol Sebastian, dovedit un colaborator al Securităţii, un delator de ultima speţă, s-a lăsat de gazetărie, dacă se apucase cândva de ea. A scăpat deocamdată de un dosar penal şi este în stafful preşedintelui. Urâtă turnură are viaţa! Tocmai lui, mâncătorul de securişti şi popi, să i se întâmple asta!
Dar anticomunist la securist nu-şi scoate ochii! E de partea băieţilor buni! Nu îi este ruşine, azi-mâine, revine! Jigodiile nu mor, doar se regrupează. Dan Turturică, culmea ironiei - minunea- minunilor - conduce un ziar. Nu mă interesează că-şi promovează neamurile, pr
