Pensionara Maria Sima, de 69 de ani, pare a fi un simbol al democraţiei în micuţul sat Rudicica, situat la marginea Timişoarei.

Doar trei kilometri separă capitala Banatului de Rudicica, dar deplasarea din Timişoara în satul uitat de lume durează mai mult decât s-ar putea aştepta călătorul. Un mare semafor, uitat de vremuri, păzeşte intrarea în sat. Parcă toţi cei 50 de locuitori aşteaptă de la semafor un semnal de start spre urnele de vot. Dar semaforul întârzie să arate culoarea verde... Stă lipsit de orice urmă că ar putea funcţiona.

La ora 9 dimineaţa, Maria Sima s-a trezit, s-a îmbrăcat gros cu hainele de duminică, şi a aşteptat să vadă, în faţa casei, dacă va trece măcar o maşină care să o ducă şi pe la vot. Putea să aleagă să străbată pe jos câmpul plin de bălării, însă frigul a răpus-o. „Sunt bătrână, răpusă de puteri, dar nu pot sta acasă cu mâinile în sân. Sper că măcar acum, cu votul meu, bun sau rău, să îmi rezerv un viitor mai bun”, a spus bătrânica.

Bătălia convingerii

După o aşteptare de jumătate de oră, femeia porneşte la pas spre casa copiilor ei. Merge încet, puţin temătoare.

De anul trecut, când a fost singura persoană din sat care s-a dus să voteze, nu s-au schimbat multe lucruri în Rudicica. Singura schimbare vizibilă e drumul. Locul noroaielor a fost luat de pietre, bolovani şi pietriş, însă şi aşa populaţia formată preponderent din bătrânei se mişcă greu. „E o nebunie totală să mergi cu bicicleta. Parcă tot mai bine era în noroi”, a adăugat Maria Sima. Pensionara ajunge la casa odraslelor şi porneşte o nouă bătălie. Aceea de a-i convinge să meargă la vot, pentru binele satului, dar şi al ei. După câteva replici, bătrânica are câştig de cauză.

O eroină bârfită

Maria Sima putea să meargă la vot cu maşinile primăriei, însă şi aşa lumea a început să o bârfească pe uliţă