Conaţionalii noştri sunt doriţi pentru că vorbesc două limbi, sunt mai muncitori şi mai docili la locul de muncă. Puţini întreprinzători români din Spania au angajaţi de alte naţionalităţi, preferând să lucreze alături de compatrioţi.

Ioan (54 de ani) şi Lenuţa Filip (52 de ani) au poposit pe meleaguri spaniole, la Castellon, acum opt ani şi ­s-au ambiţionat să se lanseze în afaceri.

„Aduceam din România ziare şi reviste. Acestea au fost primele lucruri cerute de români. Apoi, primul produs alimentar solicitat a fost mălaiul", spune Ioan. În prezent, cei doi au unul dintre cele mai mari depozite alimentare româneşti din Spania şi deţin peste 18 magazine alimentare.

„Toţi angajaţii de la fabrică şi de la magazine sunt români. Prefer să lucrez cu ei pentru că sunt foarte muncitori, îşi dau interesul, dar şi pentru că este criză şi vreau să-mi ajut compatrioţii. Am peste 50 de angajaţi şi toţi sunt români", povesteşte patronul român.

Situat în centrul oraşului Zaragoza, magazinul alimentar al unei alte românce, Corina Mandea (29 de ani), din Roşiorii-de-Vede, este aproape tot timpul plin de clienţi.

„Magazinul are specific românesc, deci am considerat firesc să angajez o româncă, pentru că o vânzătoare de altă naţionalitate ar fi trebuit să înveţe denumirile şi specificul mărfurilor pe care le vinde, plus că nu ştiu dacă ar fi cunoscut limba română. Aşa, angajata mea română vorbeşte şi spaniola şi româna", spune Corina.

Carmangeriile, afaceri de familie

În general, carmangeriile din Spania sunt afaceri de familie, iar vânzătorii sunt chiar patronii. Dumitru Ştefanovici (40 de ani), originar din Caraş Severin, este patronul unei carmangerii din Castellon.

Fiul, împreună cu nora, sunt cei care se ocupă de vânzarea produselor.

„Nu este o firmă foarte mare şi am hotărât să ne ocupăm chiar noi de ea. Când nu sunt eu