Roadele performanţelor sportului românesc sunt păstrate în condiţii improprii, într-un imobil aflat în buricul Capitalei. Sursa: Andrei Spirache

Muzeul Sportului Românesc, locul care ar trebui să reprezinte vitrina noastră naţională cu trofee, a fost dat uitării de autorităţi, fiind la un pas de evacuare.

În lipsa unui sediu adecvat, obiectele de patrimoniu pe care acesta le găzduieşte sunt ţinute în condiţii greu de imaginat. Departe de ochii publicului, simbolurile sportului românesc se degradează încet, dar sigur.

Într-o încăpere înaltă şi întunecoasă stau îngrămădite medalii, cupe, colane olimpice, diplome, vitrine demontate şi statuete. În lipsa unui spaţiu decent, roadele muncii sportivilor români sunt înghesuite în cutii de carton, învelite în hârtie sau cu pânză, înghesuite în pungi, prinse cu bolduri sau bandă adezivă.

Într-un colţ, sprijinită de perete, stă canoea lui Ivan Patzaichin, iar pe jos sunt întinse ştachetele peste care a sărit Iolanda Balaş-Sotter. Alte materiale sportive de valoare sunt înghesuite pe un pervaz, multe cupe au fost cuprinse de rugină, iar diplomele se deteriorează din pricina aerului stătut din încăpere.

Muzeul este situat pe Calea Victoriei 12.

Somaţii de evacuare începând cu 2003

Muzeul Sportului Românesc a luat fiinţă în 1971, pe 8 mai. A funcţionat mai întâi în incinta fostului stadion „23 August”. Cu ocazia Universiadei din 1981, s-a decis desfiinţarea expoziţiei de bază. Ordinul a dus la închiderea de facto a muzeului. Exponatele au fost depozitate în condiţii improprii într-o anexă a stadionului.

Câteva piese au suferit deteriorări, în timp ce altele poartă urmele unui incendiu. Muzeul Sportului Românesc renaşte în 1994, când primeşte un sediu în incinta Muzeului Naţional de Istorie. Atunci a fost numit director Nicolae