In aceste ultime saptamani, atentia lumii s-a indreptat din nou catre Europa de Est cu ocazia aniversarii unor evenimente cruciale care au condus, in urma cu 20 de ani, la recucerirea libertatii intr-o buna parte a regiunii. Este insa greu de gasit un numitor comun intre tragicele scene de la Timisoara sau Bucuresti si cele petrecute la Berlin, Praga sau Varsovia, aflate – toate – sub semnul unui entuziasm jubilator. Prin urmare, asa-numita revolutie romana a ramas, cel putin pana in prezent, relativ ignorata de mass-media occidentale.
Nici cursa prezidentiala nu a reusit sa suscite vreun interes extern notabil. Totusi, apatia generala a romanilor nu s-a transferat de acesta data si asupra scrutinului desfasurat ieri. Lumea politica este profund divizata: pe de o parte exista forte politico-economice care urmaresc aservirea principalelor institutii ale statului propriilor interese bine agregate, pe de alta exista un candidat care a detinut functia prezidentiala in ultimii cinci ani, timp in care nu a incetat sa depuna eforturi in vederea crearii unui sistem politic mai reprezentativ. S-a zbatut si pentru ca cetatenii sa poata vota pro sau contra unui Parlament unicameral, despre care spera ca se va demonstra nu doar mai rezistent la manipularile fortelor oligarhice, ci renascut ca o reala arena dedicata procesului de reconstructie a statului.
Adversarii au clamat nu o data ca Traian Basescu ar avea veleitati de dictator. Totusi, frecventa acestei acuze a scazut drastic pe parcursul campaniei electorale, evenimentele de miercurea trecuta lamurindu-ne, fie si partial, asupra cauzei. Alexandru Sassu, presedintele-director general al TVR, a sabotat dezbaterea principalilor candidati dupa ce a ajuns la concluzia ca Mircea Geoana nu poate tine piept retoricii lui Traian Basescu si/sau a lui Crin Antonescu. Pentru a-l salva de la ananghie, Sassu
