Ultimul sumit al Food and Agriculture Organization (FAO), agentie din sistemul Natiunilor Unite dedicata combaterii foametei la nivel global, a debutat fara indoiala mai spectaculos decit s-a incheiat. Sumitul urma sa fie consacrat crizei alimentare mondiale si conta pe solidarizarea liderilor prezenti in jurul unui program concret de masuri anti-criza.
In dorinta de a sensibiliza opinia publica si, mai ales, pe sefii de stat participanti, Jacques Diouf, directorul general al institutiei, a intrat intr-o greva a foamei de 24 de ore. Pentru a da gestului sau o nestirbita credibilitate si o pondere simbolica suplimentara, Diouf a petrecut seara si noaptea din ajunul evenimentului nemincat pe o saltea gonflabila la intrarea in sediul din Roma al FAO.
Gest spectaculos, daca nu de-a dreptul excentric, destinat - nu-i asa? - sa ramina izolat. Si totusi, Gianni Alemanno, primarul Romei si intr-o oarecare masura gazda sumitului, a gasit potrivit sa se asocieze cu initiativa lui Jacques Diouf petrecind, si el, in greva foamei ultimele 24 de ore pina la propria interventie din cadrul sumitului. Dintr-o data, publicul nu mai asista la o extravaganta a unui inalt functionar international ingrijorat de dificultatile insolubile ale propriei institutii, ci la un gest apt sa stirneasca solidaritatea unor importante personaje politice.
Si totusi, faptul neindoios de a fi sporit relevanta grevei lui Jacques Diouf nu e singura semnificatie notabila a gestului solidar al lui Gianni Alemanno. Cu adevarat importanta este afirmarea in acest fel a vocatiei pentru politica externa a primarului unei mari capitale.
Nu e pentru prima data cind primarul Romei isi manifesta interesul pentru evenimente importante de politica externa sau pentru marile dosare internationale. Parca mai mult decit in alte legislaturi, Primaria Romei pare sa fi devenit o dest
