Alegerile de ieri au declanşat Marea Isterie Naţională. O isterie bine alimentată de politrucii de partid şi întreţinută de propagandiştii TV.
Antenele şi Realitatea i-au mitraliat pe români cu ştiri alarmiste. Mai să crezi că dau iama turcii pe la Giurgiu şi tătarii peste Prut, cu iataganele scoase, să ne facă una cu pământul...
A dispărut o ştampilă... s-a dezlipit cauciucul de pe alta... şi-a filmat unul opţiunea, cu telefonul, în cabina de vot... a oprit un microbuz în apropierea unei secţii... a spus o băbuţă cu cine votează... Săriţi, fraţilor, că se fraudează alegerileeeee!!!!!
Am văzut politicieni iresponsabili care, din interese electorale, creează imaginea unei Românii subafricane, o Românie incapabilă să-şi desemneze conducătorii prin vot civilizat.
Fumigenele trepăduşilor de partid sunt agăţate din zbor de dudui isterice şi de analişti urechişti, mestecate în fraze goale şi vomitate pe micul ecran: fraude... fraude... fraude... Stalin... fraude... fraude... fraude... alegeri trucate... fraude... fraude... fraude... Ce să creadă mamaie de la ţară? Că umblă tancurile sovietice, cu Stalin cocoţat pe turelă, şi jonglează cu voturile ca-n '46?! Şi că votul ei, al mamaiei de la ţară, nu are nicio importanţă, pentru că a zis un domnişor la televizor - citându-l pe Stalin - că „nu contează cine votează, ci doar cine numără voturile"?!
Când lucrurile par să se calmeze, vin duduile şi „bagă waţi": „Haideţi să vorbim un pic despre fraude!" - şi vorbesc până li se usucă gura. „În Olt au dispărut 700 de buletine de vot, asta nu mai e întâmplare" - adicătelea, e furt planificat! „Şi totuşi, se întâmplă... se întâmplă nişte incidente..." - se întâmplă, că doar trebuie justificate cumva eşecurile electorale.
Am trăit cu toţii, în direct, vadimizarea discursului electoral. Mare parte a spectrului politic a preluat tactica lui C.V. Tudo
