Aşa cum scriam într-un comentariu din subsolul articolului anterior, un sociolog în care am deplină încredere, unul din puţinii, din păcate, în care am încredere, care mi-a citit articolul cu pricina, mi-a atras atenţia asupra a doua chestiuni pe care eu, zăpăcit probabil de enormitatea încălcărilor legii, nu le-am avut în vedere. Cum pînă la ora la care redactez articolul de faţă, sociologul nu mi-a acordat încă permisiunea de a-i utiliza numele, nu o voi face, dar în momentul în care o primesc, dacă o primesc, voi menţiona numele dumisale la comentarii. Mai importante sînt însă observaţiile din acel mail, pe care le citez integral mai jos, pentru că ne permit să formulăm mai multe ipoteze şi chiar cîteva concluzii. Dar iată mesajul:
„Domnule Antonesei, cred că sînt cîteva întrebări suplimentare care ar trebui puse:
- Informaţiile vehiculate au fost într-adevăr transmise de către institutele care au făcut exitpoll-urile? Tot felul de întîmplări recente m-au convins că dacă cineva vrea să afle o informaţie, o află.
- Cifrele care au circulat erau cele aflate în calculatoarele acestora? Diferenţele mari dintre cifrele anunţate în final şi cele „intermediare” mă îndeamnă să cred că nu. Experienţa proprie îmi spune că, într-un exitpoll, între prînz şi ora 21 nu apar diferenţe atît de mari…”
Prima observaţie este foarte pertinentă pentru că, dacă institutele ca atare au transmis datele, ele sînt făptăuitoare ale infracţiunilor, în vreme ce organele presă au calitatea de cofăpaşi, de coparticipanţi la infracţiune. Dacă ele nu au fost transmise, ci au fost procurate pe căi neortodoxe de către cei care apoi le-au utilizat în scopul manipulării electorale a publicului, institutele se fac vinovate doar de „neglijenţă în serviciu” şi lipsă de profesionalism în protejarea datelor, făptaşii fiind cei care au sustras informaţiile şi le-au făcut publice în
