Într-un an de criză, regele junglei economice autohtone a fost pus cu botul pe labe şi siluit de hienele atât politice, cât şi economice, care au avut interese în a-l slabi cât mai mult.
După un an de travaliu, s-a născut noul leu. Unul mult mai slab, ai cărui dinţi de fierestrău (prin care a trecut rata de schimb valutar) s-au „cariat” într- un curs deloc avantajos pentru români.
În tot acest circ, băncile au luat biciul într-o mână, un cerc de foc în cealaltă şi au pus leul să sară mai sus de 4,3. Show-ul grotesc este admirat de pe margine de români, care aplaudă la fiecare încăpăţânare a leului de a nu sări peste pragul psihologic, după ce este hrănit subţirel de BNR.
Tonusul muscular contează! Spectacolul a ajuns în România, în urmă cu un an, atunci când, în loc de soluţii anticriză, ni s-au servit pâine şi circ. Hrana săracă i-a făcut pe investitori să plece, ba chiar să ocolească ţara noastră. În timp ce în Polonia au existat delegaţii guvernamentale care au negociat cu investitori din India şi China, în sectoare precum tehnologie şi sănătate, la noi delegaţiile negociau, probabil, un cocktail pe Coasta de Azur.
Totodată, Bursa a intrat într-o comă profundă, băncile străine au simţit nevoia să-şi retragă banii din ţară, iar România a ajuns să intindă mâna la banii FMI, CE şi Banca Mondială. După ce leului i s-a tăiat 15% din putere, BNR a început să elibereze încet, încet bani în piaţă pentru a mai „dezgheţa” creditarea.
Acest lucru nu s-a întâmplat şi nici nu se va întâmpla prea curând atât timp cât clientul numărul 1 al băncilor rămâne Ministerul Finanţelor, cunoscut prin instituţiile de finanţare ca „Ministerul Debitor”. Profiturile băncilor trebuie întreţinute având în vedere că piaţa noastră a oferit ani la rând printre cele mai mari cifre din grupurile bancare.
La un alt ghişeu
