Crin Antonescu, iluzia cu plete şi discurs frumos în care s-au legănat, de nevoie, dezamăgiţii tineri şi neliniştiţii cu antecedente morale, s-a dus. Nu va fi preşedintele României dar, ca să rămână preşedintele PNL trebuie să-şi ducă partidul la guvernare. Ăsta e sensul politic şi instinctul de pradă al oricărui partid, asta e ceea ce, ca în fatalismul biologic, trebuie să se întâmple.

Cu Băsescu sau cu Geoană, Crin trebuie să meargă la guvernare şi, ca să meargă, trebuie să lupte încă de pe acum de partea unuia din ei. Băsescu i-a făcut o ofertă făţişă, publică, fără să-l întrebe: alegerile au fost câştigate (iar) de dreapta. Geoană, şi el, a amestecat în discursul pitit prin foi nişte “principii liberale de piaţă”. Fiecare îl vrea pe Antonescu, fiecare are nevoie de el ca să guverneze. Dar, mai întâi, fiecare are nevoie de el ca să câştige.

Crin Antonescu ţine, aşadar, în mână alegerile prezidenţiale. El decide, prin opţiunea sa explicită, cine va fi preşedinte. El decide cine va guverna România, pe mâinile cui va încăpea criza, bugetul şi viitorul apropiat al României. El este omul decisiv, omul momentului, cel mai puternic bărbat din ţară. Amuzant e că, pentru asta, nu i-au trebuit decât 20 de procente!

Crin Antonescu, fostul candidat la preşedinţie, e propovăduitorul bunului simţ, al formulei politice bazate pe onoare, pe măsură, pe cinste, pe consecvenţă, pe sinceritate, pe noncompromis. Pe aceste valori şi-a clădit simpatia, imaginea, autoritatea, brandul personal. El e beneficiarul nevoii de respect şi puritate pe care populaţia, la insistenţele lui, i-a mărturisit-o cu aproape un milion jumate de voturi.

Prin urmare, dacă Antonescu vrea să-şi respecte partidul, doctrina, electoratul şi pe sine însuşi, dacă vrea să-şi păstreze valid enunţul bunului simţ, Antonescu cel care l-a atacat fără pauză pe Traian Băsescu, Antonescu cel care a