"Nu vă supăraţi, mă duceţi şi pe mine de mână să votez? Pentru că nu ştiu unde se." "Hai că te duc. M-ai nimerit, şi io tot acolo mă duc, da' cum nu ştii unde să votezi? Doar n-oi fi căpătat acum drept de vot." "Nu, nu l-am căpătat acum, dar doar acum sunt suficient de nevrozată încât să m-apuc să-mi caut secţia." "Aşa, e, mamaie, nici io nu m-aş fi dus dacă n-aş fi fost nervoasă. Mă duc să-l schimb p-ăsta, că nu-l mai suport, vezi, fii atentă la maşini, nu vezi că trece de parcă ie pă câmpie?"
Secţia 1234. Hai, că e simplu. Dacă există interes pentru exercitarea democraticului drept de vot. Interes nu ştim dacă există, dar există cu siguranţă o scârbă suficient de tragică încât să te dea afară din casă, să-ţi cauţi secţia şi să pui mâna pe ştampilă ca pe o armă grea. Foc!
La Secţia 1234 din Sectorul 6 e o comisie fără simţul umorului. Zâmbesc de sanchi când le spun bancul meu preferat din această perioadă: "O babă nu mai iese şi nu mai iese din cabina de vot, încât toată lumea se-ntreabă, pe bună dreptate, ce face baba de nu mai iese din cabina de vot. La un moment dat, din spatele slinoasei perdele cu rol de delimitare a spaţiului intim, capul băbuţei apare ca o cireaşă modificată genetic: "Auzi, mamă, «futuvăncur» se scrie cu liniuţă sau fără?". Hă, hă! "Ce-mi plac glumele mele!", ca să-l citez pe. Nu dă nimeni din muşchii feţei, nu face nimeni nici "ha". La urma-urmei, cum spunea şi Seinfeld, care-i şpilul şi cu râsul ăsta? Carevasăzică, îmi iau ştampila şi mă car.
Cozile la vot din Şcoala generală 202 depăşesc orice fel de aşteptări. Dac-au ajuns oamenii să stea la coadă ca să-şi, nu-i aşa, exercite dreptul de vot, înseamnă că asistăm cu adevărat la o idiosincrazie generalizată. Doi soţi, posesori de copil mic-mic, fac cu schimbul la cabina de vot. Cât timp votează ea, stă el cu plodu-n braţe. Pe urmă, după c
