În secţiile speciale organizate prin satele cu gară ale judeţului Călăraşi n-au votat călători de-abia coborâţi din tren, ci bucureşteni retraşi la pensie în localităţile de obârşie. Alţi cetăţeni n-au avut noroc de secţia de votare de lângă casă; logica evidenţei populaţiei i-a trimis să-şi exprime opţiunea la kilometri buni de casă.

În ziua votării, domnul Pitzemberger Cornel Ion era plecat în Italia. La el acasă, pe Aleea Blocurilor, sat Ogoru, comuna Dor Mărunt, judeţul Călăraşi, într-o cămăruţă umbrită de un morman de nisip, erau aşteptaţi vreo 300 de oameni. De curând, şcoala din sat s-a transformat în biserică; copiii de odată nu mai au acum nevoie de învăţător, ci de popă. Satul nu mai are nici o instituţie publică, iar primarul a fost nevoit să accepte din nou ca secţie de votare locuinţa domnului Pitzemberger.

Deşi la alegerile europarlamentare de anul acesta a ieşit cu scandal mare; la cârciuma de vizavi de secţie s-a vândut o cola specială electorală, dreasă cu votcă, şi oamenii s-au cam încălzit. Primarul a vrut să mute acum secţia la vreo 2 kilometri de sat, dar prefectul a decis că e bine la domnul Pitzemberger, mai ales că nici nu se plăteşte vreo chirie pentru spaţiul în care s-au făcut două cabine de votare.

"CINE O FĂCUT LISTELE ASTEA?"

Doamna Alexandrina şi-a asortat un şirag de mărgele de culoarea chihlimbarului cu un capot şi o pereche de şlapi, a ieşit din casă, a făcut câţiva paşi şi s-a prezentat la secţia de votare. A ieşit din secţie după un minut, exclamând uimită: "Mă trimete tocmai la Dor Mărunt!". "Nu ti găseşte?" "Cine o făcut listele astea?" "Am 44 de ani de când stau aici şi trebuie să merg 7 kilometri până la Dor Mărunt ca să votez?" "Ei pierd voturile!" "La mini o dat telefon preşedintele secţiei, poate îmi rezolvă să votez aici!" Mai mulţi bătrâni au buletine de identitate vechi, pe care est